5.000 de copii nord-coreeni, care au rămas orfani în urma războiului dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord, între 1950 și 1953, au fost duși în mai multe țări din blocul ex-sovietic, printre care și România, pentru a trece peste traumele suferite. Povestea lor este spusă în documentarul Copiii lui Kim Il Sung, realizat de regizorul Kim Deog Young, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la debutul conflictului.
Războiul dintre cele două Corei a costat aproximativ un milion de vieți și se estimează că 100.000 de copii au rămas orfani.
5.000 dintre orfanii din Coreea de Nord au fost duși, în cadrul unui program de reconstrucție a țării coordonat de Uniunea Sovietcă, să trăiască și să învețe în Polonia, România, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia și Republica Democrată Germană, site-ului The Diplomat.
Copiii au învățat la școlile din aceste țări și șu-au făcut prieteni. Ei au avut atât profesori din Coreea de Nord, care să-i învețe limba și cultura, cât și profesori din țările gazdă.
Apoi, brusc, au plecat înapoi, fără niciun avertisment.
„Nu ne-a spus nimeni nimic. Pur și simplu nu au mai venit la școală”, își amintește Halina Dobek, o poloneză de 87 de ani.
Prieteni noi și ororile războiului
Aceste episod dureros al războiului este aproape uitat, scrie The Diplomat, iar documentarul lui Kim Deog Young vine să aducă povestea în actualitate.
Imaginile arată bulgari care îi întâmpină cu flori pe micuții din Coreea de Nord, în 1952. Katya Panalotova, care trăiește în orașul bulgar Parvomay, își amintește că noii ei colegi de clasă primeau mâncare de cinci ori pe zi și purtau încălțăminte de piele, în vreme ce elevii din Bulgaria aveau cizme de cauciuc.
Dar copiii s-au împrietenit repede.
„Jucam fotbal și volei pe deal. Eram ca frații”, spune Veselin Kolev, un alt elev bulgar care a trăit acele vremuri.
Au fost și momente tragice, când orfanii nord-coreeni erau bântuiți de amintirea bombardamentelor și a avioanelor inamice care treceau peste casele lor, iar ei se ascundeau sub masă.
În pas defilare la școală, în România
Filmul conține și imagini de arhivă din România, care îi arată pe micuții nord-coreeni salutând drapelul țării lor, cu imaginea lui Kim Il Sung (fondatorul țării, bunicul actualului președinte nord-coreean Kim Jong Un) pe fundal, în timp ce mărșăluiau în pas militar în curtea școli.
Orfanii cântau Cântecul generalului Kim Il Sung atât de des, încât unii dintre colegii lor de clasă își amintesc și azi vesurile. În film, câțiva bătrâni din Bulgaria cântă în coreeană despre „generalul nostru Kim Il Sung, al cărui nume este glorios”.
La Școala primară nr. 5 din Otwock, încă se văd poze șterse de timp cu nord-coreenii, iar cataloagele arată că aveau note bune la Desen, Lucru manual, Purtare.
Kim Il Sung i-a vizitat pe orfani, inclusiv pe cei de la școala unde învăța și Halina Dobek. Asta se întâmpla în 1956. Un an mai târziu, la ordinul lui kim, copiii au început să plece acasă. Până în 1959 nu mai rămăsese nicun orfan nord-coreean.
Hrăniți cu pâine, lapte și brânză
Nu a existat nicio explicație pentru întoarcerea copiilor acasă, însă despărțirea dintre colegi a fost adesea dureroasă. Maria Yamalieva, din Bulgaria, își amintește cu lacrimi în ochi cum plângea și se îmbrățișa cu prietenul ei Kim Jin Wu înainte de a-și lua rămas bun.
Seo Jae-pyoung, un nord-coreean care a reușit să fugă din țară în 2000, le-a povestit reporterilor AP că profesorul său de Limba rusă din anii 1980 fusese trimis în România ca orfan de război și își amintea cum mânca pâine cu lapte și cu brânză.
„Mi-aș dori ca prietenii mei să trăiască la fel de inocent ca atunci când eram copii”, spune în film Lilka Anatasova, o bulgăroaică de 77 de ani, amintind câteva nume de nord-coreeni. „N-o să vă uit niciodată”.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Editor: B.P.
