Numărul real al persoanelor infectate cu VHC în România este în realitate mult mai mare. Acest lucru se întâmpla, pe de o parte, pentru că rata generala de depistare a afecțiunii este scăzuta în absența unui program de screening precoce al afecțiunii, iar testarea nu este nici obligatorie, nici gratuită. Pe de altă parte, o mare parte dintre cei infectați cu VHC nu prezintă simptome până când boala nu avansează la stadii mult mai grave, ceea ce face afecțiunea mult mai greu de diagnosticat.
În timp, în cazul majoritații pacienților infectați, sistemul imunitar nu mai poate controla boala, astfel încât aceasta se transforma într-o afecțiune cronica, ce poate duce la cancer de ficat sau ciroza.
VHC se transmite prin sânge. Foarte multe dintre persoanele afectate cu acest virus au contactat boala prin transfuzii sanguine, la începutul anilor 1990. În prezent, boala se transmite mai ales în rândul consumatorilor de droguri injectabile, prin reutilizarea acelor și seringilor infectate, dar se poate transmite și prin tatuaje sau piercing-uri, transfuzii, răniri prin obiecte ascuțite.
Medicul Mihai Voiculescu consideră că problema este că nu avem alt vaccin pe plan mondial. Capacitatea Virusului C de a se deghiza în diferite variante e mai rapidă decât ar putea în laborator chimiștii să pregătească vaccinul. Așa e și cu stafilococul, și cu steptococul. Există protocoale terapeutice extrem de eficiente care merg până la 98-100% de vindecare a hepatitei C. Dacă nu avem vaccin măcar avem un tratament destul de eficace. Tratamentul actual e scurt, eficace și fără efecte secundare, spre deosebire de tratamentul vechi.
Tratamentul cu interferon, disponibil pâna acum, avea numeroase reacții adverse iar pentru mulți pacienți era greu de tolerat. Comparativ, noua opțiune de tratament fără interferon, prin inovația adusă, este mai eficientă, mai sigură și mai ușor de tolerat de către organism și ofera rate înalte de vindecare pentru pacienții cu hepatita C cronică, aflați în stadii avansate ale bolii.