"Mănâncă tot din farfurie!", este una dintre replicile auzite des la mulţi părinţi. Din dorinţa de a se asigura că cei mici primesc toti nutrienţii necesari pentru a creşte mari, adulţii aproape că îi obligă să termine tot din farfurie. Medicii avertizează însă că acesta este un obicei greşit care îi îngraşă pe copii.
Dr. Doru Negru, medic primar boli interne, diabet, nutriţie şi boli metabolice: „Acel <papă tot ca să te faci mare! Copilul cuminte papă tot. Ce să îţi facă mama sau bunica bun de mâncare? Pune dracu' mâna şi mănâncă> e cea mai mare prostie pe care o poate spune un părinte copilului lui.”
În multe cazuri, părinţii apelează la vitamine pentru a stimula pofta de mâncare a copiilor. Acest lucru reprezintă însă doar primii paşi către multe kilograme în plus. O arată şi statisticile. În România, aproape 40% dintre copii sunt supraponderali.
Dr. Anamaria Iulian, specialist în obezitate infantilă: „Copilul nu trebuie stimulat să aibă un apetit ridicat cu vitamine sau suplimente fiindcă niciodată acele suplimente sau vitamine care sunt de sinteză nu vor avea calitatea şi sinergia vitaminelor, enzimelor, mineralelor, oligoelementelor, fitonutrienţilor care vin dintr-un comportament alimentar corect.”
D. Şerban Damian, nutriţionist sportiv: „Părintele poate să dezvolte o adevărată obsesie: vai, copilul meu nu mănâncă, nu mănâncă!, dar dacă el este normal dezvoltat şi are totul în regulă şi performanţe fizice şi intelectuale nu avem de ce să ne temem. Trebuie să îi oferim clar mesele aşa cum e normal: trei mese pe zi, gustări intermediare, să aibă tot ce i trebuie, să aibă un echilibru în alimentaţie şi să nu îl forţăm.”
Medicii spun că scăderea bruscă a poftei de mâncare la copii nu este neapărat un semnal de alarmă.
Psih. dr. Anamaria Iulian, specialist în obezitate infantilă: „În primii doi ani de viaţă creşterea copilului este accelerată. Între 3-6 ani există o oarecare stagnare şi părintele se îngrijorează. Copilul este evident cucerit de faptul că a început să îşi câştige independenţa, e concentrat pe joc, fiindcă aşa creşte şi se dezvoltă, şi atunci părintele ar fi bine să înţeleagă mâncarea sau foamea vine după acest joc şi dacă copilul a spus că s-a săturat, părintele trebuie să-l creadă, deşi poate după aprecierea lui mănâncă mult mai puţin decât în primii ani de viaţă.”
D. Şerban Damian, nutriţionist sportiv: „Eu le spun pacienţilor, părinţilor în special, dacă copilul este normal dezvoltat pe indici antropometrici, îi facem toate măsurătorile şi vedem că este conform graficului, că este intelectual normal dezvoltat, că are performanţe bune fizice şi intelectuale nu avem de ce să ne temem, adică chiar dacă nu mănâncă atât cât ne-am dori noi, nu mănâncă toată porţia de ciorbă, el este dezvoltat normal.”
Dacă pofta de mâncare scăzută a copilului devine permanentă, atunci se recomandă un consult la pediatru sau la medicul nutriţionist.