În România sunt înregistraţi 150.000 de bolnavi în fază terminală, pentru care în spitalele de stat există doar 262 de paturi. Este motivul pentru care statistica europeană clasează ţara noastră pe locul 22 din 28 în domeniul îngrijirilor paliative.
Constantin Bogdan, iniţiatorul primei clinici de stat în îngrijirea paliativă: „Totul costă acum, resursele sunt mici, nu prea investeşte statul, deşi ar avea şi aici obligaţia să facă ceva pentru aceşti nefericiţi.”
Alternativa sunt centrele private ale căror administratori spun că abia fac faţă solicitărilor.
Adriana Căruntu, directorul unui centru finanţat de BOR: „Avem câte 20 de cereri în fiecare săptămână şi o parte din oamenii care au nevoie de ajutor cu siguranţă că nu pot să fie internaţi.”
Centrele de îngijire a bolnavilor cu boli în faze terminale nu sunt doar un ajutor pentru pacienţi, ci şi pentru rudele lor.
Mariana Bucur, fiica unui pacient: „M-a însănătoşit şi pe mine puţin, m-au susţinut şi pe mine, este foarte important lucrul acesta.”
Câteva fundaţii au personal calificat pentru îngrijirea la domiciliu a bolnavilor. Astfel de servicii sunt decontate de stat, dar în număr limitat şi după mult timp.
Daniela Moşoiu, reprezentantul unui centru privat de îngrijiri paliative: „Finanţarea vine printr-un mecanism atât de greoi, încât uneori n-apucă să vină acea finanţare.”
Ministerul Sănătăţii va primi 12 milioane de euro, de la Banca Mondială, ca să deschidă centre specializate în îngrijirea bolnavilor în fază terminală.
Cristian Grasu, director în Ministerul Sănătăţii: „Trecem la organizarea de proceduri specifice de achiziţii pentru demararea acestor lucrări de amenajare sau chiar de construcţie, în unele cazuri, a peste 20 de centre de îngrijiri paliative.”
Proiectul ar urma să se finalizeze abia în 2020. Până atunci, România va rămâne printre ultimele state europene care oferă acest timp de servicii medicale.