Dantură nouă cu implanturi de ultimă generație 

Orban, despre candidatura lui Antonescu la alegeri: Nu e desemnat oficial de PNL și PSD. Nu se poate lua decizia țaca paca, la cafea

Șofer inconștient, aproape să producă o tragedie în Defileul Jiului

Măsurile guvernului riscă să scumpească mâncarea cu 10%

ÎPS Teodosie s-a împiedicat la slujba de sfințire a apei pentru Bobotează

Studiu. De ce românii refuză să se vaccineze

România rămâne țara europeană cu cele mai multe persoane care au murit în accidente rutiere. Câte decese au fost anul trecut

2025, anul austerității, dar nu pentru toți: Noua indemnizație a șefilor CFR s-a dublat față de cea din 2023

Pe cine ar vota românii la prezidențiale: Scorul obținut de Călin Georgescu, într-un sondaj comandat de Nicușor Dan

Nicușor Dan, despre decizia lui Crin Antonescu: Nu cred că face bine imaginii României

Atunci când un pacient îşi pierde un dinte ar trebui să meargă cât mai repede la dentist, pentru a-l înlocui cu un implant. Explicaţia?

„Osul, după ce se pierd dinții, dacă imediat nu se face înlocuirea cu implanturi dentare, începe să se atrofieze. Atrofia asta pleacă de la moderată, ajunge la severă şi până la dramatică. În atrofiile dramatice de os nu mai există os pe care să se sprijine protezele dentare. De aceea, nici implanturile convenţionale nu mai pot fi inserate, neexistând un volum osos care să asigure fundaţia necesară pentru implantul convenţional”, a spus Chemal Taner, specialist în implantologie dentară.

În acest caz, medicii recomandă folosirea punţilor dentare, însă atunci când pacientul şi-a pierdut toţi dinţii, singura soluţie este folosirea unor implanturi zigomatice, mult mai lungi decât cele obişnuite.

„Au lungimi de circa 50 de mm, comparativ cu implanturile standard care au lungimi de 14 mm. De ce? Oasele maxilare nu mai pot servi ca suport de ancorare a implanturilor. Ele sunt doar de tranzitare implantul zigomatic tranzitează osul maxilar, trece prin sinusul care este cu grijă pregătit şi se ancorează în oasele zigomatice sau oasele pomeţilor”, a spus Chemal Taner.

Înainte ca acest tip de intervenţii să fie posibil, pacienţii efectuau transplanturi de os, procedură dureroasă şi cu destule riscuri. 

„Aceste intervenţii, pe lângă faptul că sunt foarte invazive, sunt destul de costisitoare, iar rata complicaţiilor este mare şi mai mult de 40% - după un an de zile, timpul necesar pentru a se integra piesa transplantată - se soldează cu eşecuri, mai ales din cauza infecţiilor”, a mai spus medicul.

Până acum, un singur pacient din ţară noastră are o dantură nouă formată cu ajutorul a şase implanturi zigomatice. Poate şi pentru că o operaţie de acest gen poate costa şi câteva mii de euro.