„Cu cât am stat mai mult la soare, cu cât ne-am ars de mai multe ori, cu cât avem o piele mai deschisă, pori deschişi la culoare, un număr mare de aluniţe, toate aceste aspecte sunt factori de risc şi, atunci, se poate întâmpla să dezvoltăm, unii mai devreme, alţii mai târziu, diverse tumori de piele”, spune doctor Ana-Maria Dumitrescu, medic dermatolog.
Potrivit mai multor studii, folosirea unei creme cu factor de protecţie poate scădea la jumătate riscul apariţiei unui cancer de piele. De aceea, medicii îi sfătuiesc pe oameni să aplice cremă cu 30 de minute înainte de a se expune la soare şi apoi o dată la fiecare două ore.
Şi iarna sunt indicate cremele cu factor de protecţie, dar mai mic. Indiferent de anotimp însă, medicii le recomandă pe cele cu spectru larg, adică loţiunile care protejeaza pielea atât de radiaţiile UVA, cât şi de cele UVB.
„Informaţiile sunt scrise pe cremă. Dacă sunt persoane interesate în a studia exact compoziţia chimică a cremelor, atunci pentru ultravioletele de tip B ne protejează substanţele de genul derivaţi de acid para-aminobenzoic sau, pentru ultravioletele de tip A, trebuie să ne uităm după substanţe de genul oxid de zinc, dioxid de titan”, spune doctor Ana-Maria Dumitrescu.
Deşi unele studii au dovedit eficacitatea acestor creme, altele spun că anumite substanţe din compoziţia lor ar avea efecte cancerigene asupra pielii. Adică i-ar îmbolnăvi pe oameni exact de afecţiunea de care ar trebui să-i protejeze. Este vorba, mai exact, despre nanoparticule sau oxibenzonă.
„Până în prezent, nu există niciun fel de studiu pe subiecţi umani care să confirme aceste ipoteze. Sunt doar studii pe animale de laborator şi nu s-au translatat rezultatele pe subiecţi umani”, spune medicul dermatolog.
Mulţi oameni se tem şi de faptul că, folosind o cremă cu factor de protecţie solară, nu vor mai sintetiza suficientă vitamina D. Medicii îi liniştesc însă. Pe timpul verii este nevoie de doar câteva minute pe zi de expunere la soare pentru ca organismul să beneficieze de această substanţă. În plus, există şi suficiente alimente care conţin din belşug vitamina D, precum peştele, ouăle sau sucul de portocale.