Tânăra care salvează vieți de 14 ani deși nu e medic: Am stat fără salariu trei, patru luni, dar nu mă văd făcând altceva
Nu e medic, dar salvează vieţi în fiecare zi. Alina Dumitriu împarte seringi, duce oamenii străzii la testări pentru HIV, face rost de buletine şi asigurări medicale pentru cei mai defavorizaţi. Este omul care, de 14 ani, umblă în cele mai întunecate cartiere ale Bucureştiului ca să facă lumină.
Alina Dumitriu își împarte timpul între fiica ei, două ONG-uri, un spital de boli infecțioase și doi cațeluși pe care i-a adoptat. Dar cel mai frecvent o gasești pe teren. În cele mai întunecate colțuri ale Capitalei, împarte seringi, prezervative, și face lumina. Lucrează cu oamenii vulnerabili, ca să construiască zi de zi o țara mai apropiată de cea în care ar vrea să trăiască.
„Mă motivează cazurile de reușită. Am persoane care s-au lăsat de heroină, care s-au reintegrat în societate, urăsc sintagma asta, dar da, plătesc dări la stat, și chiar lucrează alături de noi, ca educatori între egali și ajută alte persoane care sunt în situația în care au fost și ei”, afirmă Alina Dumitriu, lucrător social.
„Este persoana de legătură. Alina muncește în spital, face intermedierea serviciilor între clientul nostru și spital. Liniștește clientul, îl învață cum să aștepte, cum să comunice cu medicul, dacă nu, comunică ea cu medicii”, mărturisește Dan Popescu, lucrător social.
Câteva zile la începutul verii, am mers cu Alina și colegii ei, pe traseul ambulanței ARAS. Ambulanța are propria rutina, în fiecare zi a saptamânii, cam la aceeași oră oprește în altă comunitate din București. Ferentari, Icoanei, Viitorului, sunt doar câteva din stațiile ambulanței.
„Suntem în Ferentari și facem schimb de seringi. Un program de sănătate publică care se numește reducerea riscurilor. E o zi obișnuită de marți pentru noi”, spune Dan Popescu, lucrător social.
„Le dăm oamenilor materiale sterile de injectare pentru a preveni infectarea cu HIV, hepatitele. Și nu numai. Facem consliere cu ei, facem informare, îi trimitem la spitalele de boli infecțioase”, afirm Alina Dumitriu, lucrator social.
Pe strada 11 iunie, l-am întâlnit pe Vasile. Are 38 de ani, dar boala l-a îmbătrânit. Odată cu heroina, și-a injectat și hepatita și virusul HIV. E unul dintre sutele de oameni alaturi de care Alina a ramas ani buni.
„M-a dus și la spital, a vorbit și cu doctorul pentru mine. M-a salvat în multe privințe, și când am fost pe moarte. Am fost în comă. Și de la boală, și de la droguri”, povestește Vasile, beneficiar ARAS.
Ca mulți dependenți de droguri injectabili, Vasile nu poate să conteze pe nimeni, în afara de salvatorii care vin săptămânal pe ambulanța ARAS.
Un alt bărbatul este în sevraj de heroina și plânge de durere. Are un braț umflat de trei ori cât celălalt după ce s-a injectat greșit. Alina bănuiește că este o infecție la mijloc și știe că trebuie să-l convingă să meargă la spital. El se teme că nu va fi primit.
Îl însoțim la Floreasca, iar Alina ramâne cu el pâna târziu în noapte. Brațul trebuie amputat, ne spune Alina a doua zi.
„Dacă nu ajungea la spital ieri și nu îl operau aseară, nu numai că își pierdea mâna, dar își pierdea viața. Și asta mă motivează. Poate îmi trebuie două zile să mă recuperez după ce stau cinci ore în camera de urgență la spitalul Floreasca sau în alt spital cu pacienții, dar asta mă motivează”, mărturisește Alina Dumitriu, lucrător social.
Săptămânal, ambulanţa colectează seringile folosite la injectare, pentru a preveni răspândirea infecţiilor.
Zidul dintre dependenții de droguri și noi, ceilalți, este unul imaginar. Îl ridicăm din teamă, dar nu există în realitate. În cartiere, oamenii trăiesc laolaltă, iar copiii cresc, prea des, înconjurați de găletușe în care părinții strâng seringi folosite ca să primească altele curate în schimb.
În schimbul seringilor folosite, oamenii primesc seringi noi, ca să nu se îmbolnăvească şi să nu îi îmbolnăvească pe alţii.
Când era copil, Alina nu știa că va fi activist. Dar știa că viitorul ei va fi despre a-i ajuta pe alții. La 16 ani, a început să lucreze ca voluntar cu copiii instituționalizați. De 14 ani lucrează doar cu grupuri vulnerabile: oamenii fără adăpost, dependenții de droguri, lucrătorii sexuali și copiii seropozitivi. Cel mai mic pacient al ei s-a născut sănătos din doi părinți heroinomani, dar...
„Dar s-a înțepat într-o seringă probabil pe-aici prin Ferentari. Are HIV, a început să ia siropuri. Cu toate că anul trecut nu avea”, spune Alina Dumitriu, lucrător social.
Serviciile de reducere a riscurilor prin programe de schimb de seringi sunt mult subfinanțate. Au mers brici pâna în 2010, fiindca erau finanțate de Fondul Global și organizațiile Națiunilor Unite, precum UNAIDS. Apoi însa, donatorii internaționali au taiat tot mai mult din fonduri, fiindca România devenise o țara aflata în etajul superior al țarilor cu venituri medii. Autoritațile urmau sa preia aceasta parte esențiala de prevenție, însa ani de zile acest lucru nu s-a întâmplat.
„Știi câte scrisori deschise trimitem la autorități? Ignore! Deci ignore... Nu, nu-mi pierd încrederea. Mă motivează și fiecare refuz și fiecare tărăgănare. Când au publicat bugetele naționale pe sănătate, în ziua aia m-am megafrustrat. Eram furioasă și am zile pe ambulanță când fac și advocacy nonstop pe telefon și dau și materialele”, spune Alina Dumitriu, lucrător social.
Alina se încăpățânează să nu renunțe... chiar dacă lucrează pe salariul minim pe economie.
„Câteodată nu putem nici să trăim decent. Avem pauze de finanțare, am stat fără salariu trei, patru luni. Nu mă văd făcând altceva, chiar nu mă văd. Fiecare om ajutat sau chiar salvat îmi oferă satisfacție”, mărturisețte Alina Dumitriu.
Sunt şi zile în care Alina se ceartă cu societatea românească. Ar vrea să fim cu toţii mai implicaţi.
„Eu încerc s-o schimb de când eram copil. Și nu știu cât o schimb. Adică eu muncesc din greu la chestia asta, și pe parte socială, și pe parte de sănătate, și pe parte civică. Știu că ceea ce fac azi influențează ziua de mâine și zilele următoare”, afirmă Alina Dumitriu, lucrător social.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
