Un cozonac bun, parcă scos din cuptorul bunicilor, este făcut la Moşniţa, la 10 kilometri de Timişoara. Totul e sănătos în reţetă, de la făina măcinată în zonă, până la nucă şi mac. Tot în vest, pe Valea Cernei, se fac plăcintele pădurănești, în 4, 8 sau 16 colţuri, nu mai groase decât lipia şi pline cu brânză de oaie sau brânză dulce, la fel de bune ca pe vremea lui Burebista.
Oricât ai cauta, în tot Ținutul Pădurenilor nu vei găsi o gospodină care să nu știe să facă plăcinte. Rețeta e una dintre cele mai importante moșteniri de familie.
Aluatul trebuie să fie moale, asemeni celui pentru clătite sau lipii. Secretul gustului desăvârşit e coacerea plăcintelor la foc de lemne.
Nu e sărbătoare peste an la care să lipsească de pe masă plăcintele pădurenești.
Cosana Luțchi, pădureancă: Din moși strămoși îi rețeta, așa o știu de la mama, de la bunica, nu s-o schimbat absolut nimic, nimic.
Mircea Costa, primar comuna Cerbăl: Se spune că aceste plăcinte erau folosite de către vechii conducători ai dacilor, Burebista și Decebal în vreme de sărbătoare și chiar înainte de marile bătălii.
În patru, opt sau 16 colțuri, plăcintele pădurenești păstrează și astăzi gustul de odinioară. Şi sunt unul dintre motivele pentru care turiştii vin să vadă munţii Poaina Ruscă.
Povestea cozonacului de Moșnița începe în urma cu zeci de ani, în Ardeal, de unde e, de loc, Gheorghe Contraș.
Gheorghe Contraș, proprietarul brutăriei: O femeie de la noi din Ardeal, care a avut 83 de ani. Ea mi-a dat rețeta pentru cozonacii pe care noi îi facem astăzi și pe care o să-i facem cât timp o să trăiesc eu și o să am brutăria asta. N-o să schimb nici rețeta de pâine și nici de cozonaci.
Gustul copilăriei se obţine fără aditivi. Coca se frământă însă îndelung și se întinde pe masa de lemn. Tăvile în care se odihnesc cozonacii şi cresc precum voinicii din basme sunt unse cu ulei.
Brutăria din Moșnița nu caută să vândă cât mai mult, ci cât mai bun. Cozonacul se face doar o dată pe săptămână, în fiecare joi. În restul săptămânii, mica fabrică produce doar pită tradițională.
Gheorghe Contraș, proprietarul brutăriei: Noi nu folosim niciun fel de înlocuitor. De nucă sau de mac sau de altceva. Noi avem macul pe care îl macinăm noi, avem nuca pe care o luăm de la diverse persoane din piețe sau de unde le găsim, sâmburele tot noi îl măcinăm și îl pregătim și îl punem. Punem doar nuca, esență de rom, esență de vanilie, lămâie.
Greul pentru cei care vor să scoată pe piață astfel de produse începe din momentul în care decid să rămână la rețeta tradițională.
Gheorghe Contraș, proprietarul brutăriei: Cea mai mare problemă a mea a fost brutarii. Că eu fac pită, nu fac pâine. Și atunci o venit 1,2,3,10,15 brutari și am zis: știți să faceți pâine cu maia? Nu, cu înlocuitori sau cu altceva. Să vină să spună pui atât aluat, frămânți, dospești și bagi la cuptor. Și n-o știut să facă niciunul. Și am căutat un brutar mai în vârstă pe care l-am întrebat cum se face și el mi-a dat rețeta.
Cozonacul și pita de Moșnița și-au creat un nume în zonă.
Cozonacul de Moșnița se vinde în doar 3 puncte în tot județul Timiș.