Cine sunt americanii voluntari care asistă la execuții

Pedeapsa cu moartea este încă o practică actuală în mai multe state din lume. Pentru ca execuția să aibă loc, legea spune că este nevoie de un public, format cel mai adesea din oameni obișnuiți, care nu au legătură cu victima sau cu deținutul. BBC a stat de vorbă cu mai mulți voluntari care asistă la aceste proceduri macabre.

Teresa Clark și soțul său, Larry, în vârstă de 63 de ani, s-au oferit voluntari să asiste la execuții. Inițial mergea doar Larry. „Era foarte curios”, a afirmat Teresa.

Ea, la rândul ei, a asistat la trei execuții ale unor străini. Prima oară l-a ținut de mână pe soțul ei, dar a doua oară deja a început să îi pară o experiență normală.

Prima execuție la care cuplul a asistat împreună a avut loc în 1998. Persoana pe care au văzut-o cum își dă ultima suflare era Douglas Buchanan, un bărbat condamnat pentru uciderea tatălui său, mamei vitrege și a celor doi frați vitregi ai lui.

Martorii precum Teresa și Larry sunt o necesitate legală. În Virginia, ca și în alte state unde execuțiile sunt legale, este necesar ca oameni, care nu au nicio legătură cu infracțiunea, să asiste la execuție.

Voluntarii sunt considerați martori oculari ai execuției. „Este o recunoaștere că procedura a avut loc sub ochii unui public”, potrivit directorului centrului de informații a pedepselor cu moartea.

Camera în care s-a desfășurat execuția era puternic luminată, iar deținutul, Buchanan, se află în spatele unui geam, de unde publicul poate vedea foarte bine cum se desfășoară execuția.

Întrebat dacă mai are vreo ultimă dorință, bărbatul a răspuns: „Să înceapă călătoria. Sunt pregătit să plec”.

Ultimul lucru pe care prizonierii îl văd înainte să moară este publicul prezent, iar în cameră se așterne liniștea, povestește Teresa. „E foarte ciudat să vezi pe cineva uitându-se la tine atunci când se pregătește să moară”.

După ce se termină execuția, doctorul pronunță decesul deținutului și cortinele se închid. Martorilor li se mulțumește pentru prezență și sunt conduși acasă.

Legea din statul Arkansas spune că cel puțin șase oameni trebuie să fie prezenți pentru a „verifica dacă execuția se desfășoară după cum prevede legea”.

Beth Viele, o femeie în vârstă de 39 de ani din Jacksonville, Arkansas, a trimis o scrisoare în care se oferă voluntară la execuții. „Vă rog acceptați această scrisoare ca pe o cerere oficială de a fi martor la opt execuții care urmează să aibă loc (...) Mi-ar plăcea să ajut astfel familiile victimelor care doresc să se asigure că li se face dreptate”, justifică ea.

Frank Weiland, în vârstă de 77 de ani, s-a oferit voluntar să asiste la patru execuții. Spune că face acest lucru în semn de sprijin al legii.

Ultima execuție la care a asistat a fost în 2006, când Brandon Hedrick a ales scaunul electric, în loc de injecția letală.„Bărbatul nu locuia departe de mine și știu oameni care îl cunoșteau”. „Se spune că îi era frică de ace”, a adăugat Frank.

Asistarea la astfel de evenimente are un impact major asupra martorilor. Teresa spune că era aproape sigură că l-a văzut pe deținutul executat, pe stradă, la scurt timp după ce acesta murise. „Imaginea cu acea persoană îți rămâne în minte”, dar tot ea a adăugat „Dacă mă cheamă acum că au nevoie de martori la o execuție, m-aș duce”.

Numărul execuțiilor a scăzut în ultimii zece ani. Dacă în 2006 erau executați în jur de 50 de deținuți, în 2016, numărul loc a ajuns la 20, în Statele Unite.