UTILITĂȚI în România anului 2015. Apă bună pe țeavă, proastă la robinet
Comuna doljeană Argetoaia este, teoretic, un loc al civilizaţiei: aici, apa ajunge la robinet. Însă este un pericol public, pentru că are o concentraţie triplă de amoniu. Cuvinte fără semnificaţie pentru oamenii locului.
O folosesc „la mâncare, la porci, la băut, la tot ce trebuie”, după cum spune Nicolae Florica, localnic.
Reporter: Şi nu v-a fost teamă atunci când vi s-a spus să nu o beţi pentru că nu e potabilă?
Nicolae Florica: Cine să spună, cum să spună, păi o mai băgau, dacă nu era potabilă?
Răspunsul administraţiei locale este altul decât cel sperat.
Lucian Vânătoru, viceprimar comuna Argetoaia: „Iniţial, s-a ştiut şi această concentraţie, s-a mers pe premisa că datorită instalaţiilor de clorinare se vor ajunge în parametri optimi, dar după cum se vede, n-am reuşit cu toate eforturile pe care le-am depus”.
De aceea, mulţi dintre săteni iau apa de băut de la cişmele, iar aceea de la robinet o folosesc pentru animale.
- Unde mergeţi?
- Să luăm apă potabilă!
- În curte nu e potabilă?
- Avem potabilă, dar nu de pe drum!
„Păi mai gătim, dar are clor, câteodată mai vine şi cu rugină”, mărturisește o localnică. „Nu bem că este galbenă, este tulbure”, spune un altul.
Deşi oamenii au nevoie de apă, nu de explicaţii, mai marii judeţului dau vina pe exploatările de petrol din zonă.
Ion Prioteasa, preşedinte CJ Dolj: „Să-şi facă staţii speciale prin care să poată să facă această apă potabilă, unele soluţii o să fie mai scumpe, altele mai ieftine, este o problemă de discutat”.
Pentru localnici, discuţiile prea lungi ar putea fi chiar fatale.
Ştefan Popescu, purtător de cuvânt DSP Dolj, explică: „La sugari, unde avem descrisă clasic intoxicaţia cu nitriţi, boala albastră. Şi gravidele pot să sufere, mai uşor, la copii poate merge până la deces dacă nu se intervine rapid”.
Sistemul de alimentare din Argetoaia, terminat în 2008, a costat 2 milioane de lei şi a conectat peste 350 de gospodării. Pentru celelalte 1700, apa curentă rămâne o speranţă. Administraţiile locale din Dolj se laudă că, în ultimii opt ani, au cheltuit 46 de milioane de euro pentru sistemele de alimentare cu apă. Uită să îşi asume avertismentul Direcţiei de Sănătate Publică, potrivit căruia 22 de localităţi au apă cu exces periculos de nitraţi, nitriţi, amoniu sau microorganisme.
Din acelaşi capitol face parte şi lipsa canalizării.
Datele oficiale Eurostat arată că 41,2% dintre români au toaleta în curte, în timp ce proporția este de doar 4,1% în Ungaria şi de 0,5% în Cehia, iar media europeană este de doar 3,1%.
Cifrele sunt puţin mai optimiste când vine vorba de oraşe.
Apa în Capitală: 2.500 de km de conducte
Capitala este cel mai mare utilizator de apă potabilă din ţară. Anual, bucureştenii consumă peste 75 de milioane de metri cubi. Ca să alimentezi o sete atât de mare e nevoie nu doar de mii de kilometri de instalaţii, ci de un sistem complex.
Oraşul e alimentat din două râuri. Din Argeş, prin staţia de colectare din comuna Brezoaele, şi din Prahova, prin staţia de la Crivina. De acolo, prin conducte uriaşe, apa ajunge în trei puncte de epurare.
„Apa ajunge la robinetele bucureştenilor printr-un sistem care presupune trei uzine de producţie a apei, şapte staţii de pompare mari ale oraşului, 37 de staţii de repompare şi 141 de staţii de hidrofor. Reţeaua oraşului totalizează, în acest moment, peste 2.500 de kilometri, vorbim numai de conducte”, explică Epsică Chiru, director-adjunct la Apa Nova Bucureşti.
În comuna Roșu, din apropierea Capitalei, Uzina de Apă are şase decantoare. Aici, apa care vine de la 18 kilometri din râul Argeş este tratată cu substanţe reactive, lăsată la decantat, după care merge către sala de filtre.
Apa de râu e trecută prin mai multe straturi succesive de nisip fin şi pietriş pentru a elimina impurităţile. Filtrele de nisip sunt curăţate zilnic pentru a elimina resturile colectate.
Colectată, decantată şi trecută prin filtre, în mai puţin de 24 de ore, apa de râu devine potabilă.
„Apa brută, captată din râul Argeş la intrarea în uzina Roşu, în acest moment, are o turbiditate sau un grad de limpezeală măsurat în unităţi de turbiditate de peste 180 de unităţi. Iar după filtrare am ajuns la 0,274, cât indică automatul în acest moment. Cu alte cuvinte, apa pe care o produce această uzină - rezultate similare având şi la celelalte uzine - este de patru ori mai limpede decât prevede legislaţia în vigoare”, susține Epsică Chiru, director adjunct al Apa Nova Bucureşti.
Verdictul este dat de testele amănunţite de laborator.
„Pentru determinarea calităţii apei care ajunge la robinetele bucureştenilor am efectuat 52.170 de analize individuale, toate conforme. Iar analize neconforme în anul 2014 pentru parametrii fizico-chimici au fost 0,02 procente”, precizează Epsică Chiru.
Apă cu rugină prin conducte neschimbate de zeci de ani
Şi totuşi, mulţi bucureşteni reclamă faptul că apa de la robinet are fie gust ciudat, fie impurităţi, mai ales rugină. Compania e reponsabilă de conducte doar până la intrarea în imobile, afirmă directorul executiv al Apa Nova. În multe dintre cele peste 100.000 de blocuri din Bucureşti, conductele nu au fost schimbate niciodată în ultimii 30-40 de ani.
„Cele mai multe probleme din reclamaţiile care vin de la consumatori sunt legate de calitatea reţelelor interioare ale imobilelor şi, eventual, de eventualele întreruperi în alimentarea cu apă”, spune Epsică Chiru.
Bucureştenii plătesc în prezent 5 lei şi 75 de bani pentru fiecare metru cub de apă potabilă consumat. Aproape dublu faţă de acum patru ani. La acest preţ se aduagă preţul canalizării: 1 leu şi 28 de bani pentru fiecare metru cub de apă potabilă utilizat. Compania de apă spune că banii proveniţi din încasări au mers în investiţii. Mai bine de 380 de milioane de euro au fost pompate în reţele de apă şi canal.
Topul prețurilor la apă
Locuitorii Capitalei nu sunt fruntaşi la facturi. Cea mai scumpă apă potabilă e la Târgovişte, unde un metru cub costă 8,53 lei, la care se adaugă preţul canalizării. Aproape la fel de mult plătesc şi locuitorii din Piatra-Neamţ, Buzău sau Slatina. La polul opus, în oraşe precum Iaşi, Craiova, Timişoara sau Cluj-Napoca, preţul unui metru cub de apă rece nu depăşeşte 4 lei, plus canalizarea.
Cât costă un metru cub de apă rece
Târgovişte - 8,53 lei
Piatra-Neamţ - 8,18 lei
Buzău - 8,16 lei
Slatina - 7,87 lei
Constanţa - 7,03 lei
Bucureşti - 5,75
Braşov - 6,48 lei
Iaşi - 3,97 lei
Craiova - 3,82 lei
Timişoara - 3,53 lei
Cluj-Napoca - 3,26 lei
În marile oraşe, costul este unul mai mic pentru că reţelele au fost înlocuite, iar companiile de apă au investit în sisteme moderne de colectare şi epurare a apei. Pentru ca toate localităţile să aibă reţele de apă şi canal, ar fi nevoie de o investiţie de peste 3 miliarde de euro. Sunt bani de care România nu dispune. Însă poate folosi bani europeni. Cu o singură condiţie: autorităţile locale şi centrale să vrea şi să facă demersurile.
Citiți și alte materiale din campania „ROMÂNIA CU ÎNCETINITORUL”:
Taxele impuse de stat reprezintă 60 la sută din prețul carburanților
Plătim curentul de trei ori mai mult decât prețul de producție. Cum împovărează statul consumatorii, dar protejează marile companii
De ce gazul, cea mai ieftină resursă, arde buzunarele a milioane de români
Căldura și apa caldă, de la confort la coșmar
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
