Urmașul lui Brâncuși. Talent pentru România

Sculptor, scenograf şi un suflet de artist... aşa se prezintă unul dintre ultimii urmaşi ai lui Brâncuşi. Nepot de-al treilea al marelui artist, Gavril Siriteanu pare să-i fi moştenit maestrului, talentul. El sculptează păpuşi, cu care pune apoi în scenă, spectacole la Teatrul din Târgu Mureş. Recunoaşte cu greu, dar numele de Brâncuşi, uneori fără să vrea, i-a ghidat fiecare pas în viaţă.

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

În atelierul de la subsolul Teatrului Studio din Târgu Mureş, Gavril Siriteanu transformă bucăţi de lemn de tei şi brad în păpuşi pentru piese de teatru. Reporterii Digi24 l-au găsit pe Gavril Siriteanu lucrând la picioarele unei viitoare balerine. Este modest şi vorbeşte cu greu despre strămoşii lui. Este strănepotul lui Aurel Brâncuşi, fratele marelui Constantin Brâncuşi.

„Mama până să se căsătorească încă purta numele de Brâncuşi. Este fata unei familii din patru băieţi şi o singură fată, bunicul meu fiind un nepot pentru Brâncuşi dinspre un frate”, spune Gavril Siriteanu.

Şi cu toate că nu recunoaşte că talentul se moşteneşte, a fost atras de desen încă din copilărie. A urmat apoi liceul de artă din Craiova, acolo unde s-a şi născut, iar în 1986 a dat pentru prima dată admitere la Universitatea din Iaşi. Visa atunci să devină pictor.

„Nu aveai prea mult de ales, rămăseseră trei puncte mari şi late, Clujul, Iaşiul şi Bucureştiul. În raport de anul în care terminai, puteai prinde la clasa, ori la Bucureşti, ori la Iaşi, unde aveai tot timpul alternanţa. Când era pictură la Bucureşti, era sculptură la Iaşi”, afirmă Gavril Siriteanu.

El spune că destinul l-a împins spre sculptură.

„Am plecat hotărât să încep pictură şi dintr-un mic accident mi-am uitat trusa cu culori în tren şi am ajuns la facultate ca bobocul şi am realizat că nu am toate bagajele. Pare o întâmplare stupidă, dar pentru că tot timpul eram nehotărât ba ceramică, ba pictură, ba sculptură se pare că în ultimul moment a fost o alegere definitorie de a pleca pe sculptură”, spune Gavril Siriteanu.

În timp ce se lupta cu sculptură şi cu profesorii care îl comparau cu marele artist, Gavril Siriteanu şi-a descoperit propria vocaţie: păpuşile de lemn. S-a îndrăgostit atunci de lumea scenografiei şi a teatrului.

„În vara anului trei de studiu am avut ocazia să întru în contact cu studenţii de la teatrul de animaţie pentru că se făcuse secţie de animaţie şi la Iaşi. Ei tot timpul trebuiau să îşi pregătească la ateliere câte o păpuşă şi una dintre colege a insistat să o ajut să facă o păpuşă”, adaugă Gavril Siriteanu.

Spre finalul facultăţii a găsit apoi un post liber de tehnician de construcţie păpuşi-marionete la Iaşi. A rămas acolo 15 ani. Sculptura a rămas pe locul doi din acel moment. Acum este conferenţiar universitar la Universitatea de Arte din Târgu Mureş şi spune împlinit că, după ani în care a oscilat între pictură şi sculptură, la 49 de ani este dedicat scenografiei.