Secrete din inima lemnului. Meşterul Toader Bârsan a sculptat o poartă din lemn la Washington

Momentul în care un avion cu 181 de oameni la bord explodează după o aterizare forțată

USB-C devine încărcătorul oficial pentru dispozitive în Uniunea Europeană

Sute de mașini și mii de case au fost confiscate în 2024 de la infractori

Carburanții se scumpesc de la 1 ianuarie. Cât va costa litrul de benzină și de motorină

Prognoza meteo de Revelion

Un an de la tragedia de la Ferma Dacilor

Răsturnare de situație: șoferul din Argeș care a intrat cu mașina în pietoni e acuzat de tentativă de omor. Ce au descoperit polițiștii

O familie întreagă a pierit pe „Drumul morții”, la Suceava: a intrat cu mașina într-o cisternă și a luat foc. Imaginile tragediei

Zeci de copii la spital, după ce s-au jucat cu petarde și artificii. Medicii trag un semnal de alarmă: „Rămân cu sechele pe viață”

Atestată documentar pe la 1200, comuna Bârsana păstrează şi astăzi ceva din frumuseţea vieţii de altădată. O dovedesc portul popular, porţile monumentale şi tradiţiile transmise cu drag fiecărei generaţii. Omul cel mai potrivit să vorbească despre toate acestea este Toader Bârsan, omul pentru care arta sculptării lemnului nu mai are niciun secret.

„O adevărată poartă maramureşană nu poate să nu aibă arborele vieţii. De el aparţine funia, colacul înseamnă bogăţie, rozeta – soarele. Aici avem fagurele de miere, aici peştele, simbolul curăţeniei, aşa să fie omul de curat la suflet cum e peştele pe dinafară, că el numai în apă trăieşte”, explică artistul.

Sunt simboluri care au trecut veacurile, păstrate în carnea lemnului fiecărei porţi pe care Toader Bârsan şi strămoşii săi le-au dăruit lumii. Nea Toader, cum îi spun vecinii, a ajuns şi în Statele Unite. E mândru că l-a văzut pe Bill Clinton uimit când a trecut pragul porţii pe care a sculptat-o şi a lăsat-o la Washington. Despre munca sa a explicat simplu americanilor: „Nu-i greu dacă sunt obișnuit cu acel lucru. Porțile astea, știți cum e cu ele? Să nu rămână descoperite și nu ai treabă cu ele. Rezistă. Sute de ani rezistă o poartă din asta. Tot manual s-a lucrat, nu au fost gatere, nu au fost circulare, drujbe, nimic, nu a fost curent”.

Meşterul are acum 70 de ani. În atelierul din casa ca un muzeu își supraveghează fiul care i-a moştenit deopotrivă talentul şi dragostea pentru lemn. Teodor a absolvit teologia, dar slujește rareori, fiindcă lucrează mult alături de tatăl său.

„De la 4 dimineața vara și până la 10 seara când avem de terminat o lucrare urgentă, dar în rest e după dispoziție. Pentru că dacă vrei să faci artă trebuie să ai dispoziție, plăcerea de a lucra”, spune Teodor Bârsan.

Ceea ce nu spun nici tatăl, nici fiul este că plăcerea de a lucra vine din suflet. Aşa se poate explica de ce au comenzi de pe trei continente şi de ce fiecare turist care le trece pragul vra să cumpere ceva de aici.