Secrete din inima lemnului. Meşterul Toader Bârsan a sculptat o poartă din lemn la Washington

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Atestată documentar pe la 1200, comuna Bârsana păstrează şi astăzi ceva din frumuseţea vieţii de altădată. O dovedesc portul popular, porţile monumentale şi tradiţiile transmise cu drag fiecărei generaţii. Omul cel mai potrivit să vorbească despre toate acestea este Toader Bârsan, omul pentru care arta sculptării lemnului nu mai are niciun secret.

„O adevărată poartă maramureşană nu poate să nu aibă arborele vieţii. De el aparţine funia, colacul înseamnă bogăţie, rozeta – soarele. Aici avem fagurele de miere, aici peştele, simbolul curăţeniei, aşa să fie omul de curat la suflet cum e peştele pe dinafară, că el numai în apă trăieşte”, explică artistul.

Sunt simboluri care au trecut veacurile, păstrate în carnea lemnului fiecărei porţi pe care Toader Bârsan şi strămoşii săi le-au dăruit lumii. Nea Toader, cum îi spun vecinii, a ajuns şi în Statele Unite. E mândru că l-a văzut pe Bill Clinton uimit când a trecut pragul porţii pe care a sculptat-o şi a lăsat-o la Washington. Despre munca sa a explicat simplu americanilor: „Nu-i greu dacă sunt obișnuit cu acel lucru. Porțile astea, știți cum e cu ele? Să nu rămână descoperite și nu ai treabă cu ele. Rezistă. Sute de ani rezistă o poartă din asta. Tot manual s-a lucrat, nu au fost gatere, nu au fost circulare, drujbe, nimic, nu a fost curent”.

Meşterul are acum 70 de ani. În atelierul din casa ca un muzeu își supraveghează fiul care i-a moştenit deopotrivă talentul şi dragostea pentru lemn. Teodor a absolvit teologia, dar slujește rareori, fiindcă lucrează mult alături de tatăl său.

„De la 4 dimineața vara și până la 10 seara când avem de terminat o lucrare urgentă, dar în rest e după dispoziție. Pentru că dacă vrei să faci artă trebuie să ai dispoziție, plăcerea de a lucra”, spune Teodor Bârsan.

Ceea ce nu spun nici tatăl, nici fiul este că plăcerea de a lucra vine din suflet. Aşa se poate explica de ce au comenzi de pe trei continente şi de ce fiecare turist care le trece pragul vra să cumpere ceva de aici.