Regina Maria, o personalitate excepțională într-un moment periculos pentru România
A crezut în România modernă, a cucerit New York-ul, Londra şi Parisul cu șarm, inteligenţă şi viziune politică. Maria de Edinburgh era nepoata reginei Victoria şi a ţarului Alexandru al II-lea, verişoară cu ţarul Nicolae al II-lea, cu regele George al V-lea al Angliei şi cu împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. Regina Maria a avut un rol politic crucial atunci când România şi-a declarat neutralitatea în anul 1914, dar mai ales când ţara a intrat în război, în august 1916. Alianţa de vederi dintre Regina Maria şi premierul filofrancez Ionel Brătianu l-a determinat pe regele Ferdinand să deschidă Consiliul de Coroană de la 27 august prin a spune că înclină spre Antanta.
În timpul războiului, regina aflată în exil la Iaşi dovedeşte o energie extraordinară. Se ocupă personal de asistenţa medicală, obţine hrană, ridică moralul trupelor şi sprijină populaţia civilă. În plus, se foloseşte de relaţiile ei dinastice pentru ajutor militar. În septembrie 1916, îi scria vărului ei, Nicolae al II-lea al Rusiei: „Trimite-ne ajutorul de care avem nevoie imediat. Ne găsim în faţa unor forţe militare mult mai mari decât ne-am fi aşteptat noi în urma promisiunilor care ni s-au făcut. Numai tu ne poţi ajuta şi trebuie să ne ajuţi, Nicky!".
La începutul anului 1918, Regina Maria s-a opus cu înverşunare încheierii păcii separate cu Germania şi Austro-Ungaria. Era atât de vehementă, încât Berlinul şi Viena au renunţat la pretenţia de înlăturare a dinastiei româneşti.
Recunoaşterea României Mari s-a datorat în parte conexiunilor şi charismei Reginei Maria. A făcut lobby pentru ţară în 1919, la Paris, când România cerea Transilvania, Bucovina şi întreg Banatul, adică respectarea garanţiilor din anul 1916, deşi semnase pacea separată cu Germania prin guvernul Marghiloman. Când scrisorile lui Ionel Brătianu către rege vorbeau despre răceala şi enervarea cu care era tratat, regina este trimisă la Paris într-o aşa-numită vizită particulară. Premierul Georges Clemenceau o întâmpină la Elisee cu garda de onoare, preşedintele Poincare îi conferă Legiunea de Onoare, Academia Franceză o aplaudă, iar parizienii o întâmpină pretutindeni cu entuziasm.
Şi la Londra domneşte o atmosferă de familie. Vărul ei, Regele George V, o întâmpină la gară, iar regina Angliei îi împrumută bijuterii pe care să le poarte la marile banchete, bijuteriile Coroanei României şi tezaurul ţării fiind luate de ruşi. Întâlnirile cu Lloyd George, Austen Chamberlain şi Winston Churchill se ţin lanţ. Când, la întoarcere, regina Maria trece din nou prin Paris, atmosfera de la Conferinţa de Pace devenise favorabilă României.
După moartea regelui Ferdinand în anul 1927, regina Maria şi-a pierdut influenţa politică. Reîntoarcerea în ţară a lui Carol al II-lea, care renunţase iniţial la tron şi fusese dezmoştenit, duce chiar la izolarea ei. Regina s-a stins în anul 1938, iar cuvintele din testamentul său rămân emblematice pentru ţara pe care a slujit-o toată viaţa: „Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasa ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soarta mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută. Am credinţă că v'am priceput: n'am judecat, am iubit..."
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
