Psihologul muncii, duşmanul poporului. Profesorul din România care a trăit psihologia terorii
Vorbim despre reputatul psiholog Nicolae Mărgineanu. A fost denunţat de un coleg de la Universitatea din Cluj şi a fost judecat pentru acuzaţii absurde în procesul Marii Finanţe. Supus torturilor şi umilinţelor, profesorul a supravieţuit psihologiei terorii.
Deţinutul 5012. O mare personalitate a României interbelice a fost rezumată la un număr. Considerat a fi unul dintre cei mai pregătiţi intelectuali, profesorul Mărgineanu a pus bazele psihologiei muncii în România, s-a ocupat de organizarea unor şcoli de ucenici la Reşiţa, Braşov şi Hunedoara.
La numai 24 de ani, a devenit doctor în filosofie la Cluj, iar apoi a urmat o serie de specializări la universităţi de prim rang din Europa şi din Statele Unite ale Americii, fiind bursier al fundaţiei Rockefeller. S-a întors în ţară, dar nu a intrat în politică. În 1945 a pledat pentru retrocedarea Ardealului de Nord, la cererea prim-ministrului Petru Groza. Răsplată sa?
„Culmea, pe această bază s-a ajuns să fie şi el acuzat de spionaj american, ceea ce desigur că nu era adevărat”, a spus istoricul Silviu Moldovan. Psihologul Nicolae Mărgineanu a devenit peste noapte un element extrem de periculos pentru guvernarea comunistă din simplul motiv că era un fan declarat al democraţiei Americii, ţară în care trăise doi ani. Între anii 1945-1947 a fost vicepreşedintele Asociaţiei de prietenie româno-americană şi a ţinut conferinţe despre libertatea din SUA, când mulţi oameni de cultură se înscriau în Asociaţia Română de Strângere a Legăturilor cu URSS, ARLUS.
„Chiar în anchetă tata a recunoscut că SUA sunt a doua lui patrie, a fost extrem de bine primit acolo, a avut trei oferte să rămână conferenţiar”, a spus Nicolae Mărgineanu, fiul psihologului.
„Povesteşte tata că în anchetă a fost atât de rău bătut, se temea să-şi piardă viaţa, mai bine declara ce spun ei că sînt aberante acuzaţiile, că a avut o întâlnire cu reprezentant american când era plecat din ţară”.
Calvarul profesorului Nicolae Mărgineanu, care a durat 16 ani, a început de la un denunţ al unui coleg de la Universitatea din Cluj.
„Alexandru Roşca a fost cel care l-a denunţat”, a spus Nicolae Balotă, fost deţinut politic. După naţionalizare, în toamna anului 1948, Nicolae Mărgineanu a fost judecat în procesul „Marii finanţe”, alături de industriaşii ţării deşi el nu era om de afaceri. A fost acuzat de spionaj, trădare şi de sprijinirea unor organizaţii fasciste. Totul era înscenat. Spre supriza lui, a aflat de ceilalţi care sunt condamnaţi de abia în ziua procesului, dosarul l-a citit într-o jumătate de oră, nu cunoştea decât 3 sau 4 persoane”. Ancheta a durat o jumătate de an.
Tortura era metodă folosită de comunişti pentru a smulge mărturisiri de la profesorul Mărgineanu. Cel mai premiat psiholog al ţării se întâlnea cu psihologia brutelor. „Era bătut de un analfabet, de un om care n-avea nicio idee despre ce înseamnă cultură, ce înseamnă profesor universitar, ce înseamnă ştiinţa pe care-o profesa şi care îl ura numai pentru că era altfel. Îl ura numai pentru că reprezenta ceva ce el nu înţelegea”, a spus Adrian Neculau, psiholog.
Profesorul Nicolae Mărgineanu a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică. După un an de temniţă, cântărea numai 43 de kilograme. Cu toate acestea, avea puterea să le vorbească colegilor de celulă despre preocupările sale intelectuale.
„Se încingeau discuţii pe teme politice, Mărgineanu era un filosof, era un om de cultură, era un om pe care nu-l interesa dacă terciul era mai gros sau mai slab, dacă vom avea şansa să ne eliberăm mai repede sau mai târziu. A ţinut un ciclu de conferinţe”, a spus Mircea Nicolau, filosof.
Soţia sa, de care a divorţat formal după condamnare, îi trimitea pachete cu mâncare la toate închisorile. Autorităţile refuzau să-i spună unde se afla închis Nicolae Mărgineanu. În cei 16 ani cât a stat închis, familia a primit veşti despre el doar de la cei care ieşeau din temniţe.
„Aflam din când în când de la un deţinut care a fost eliberat, că a fost la Aiud sau este, sau este la Jilava. Aflam câteva informaţii, dar nu erau foarte sigure, însă”, a spus fiul psihologului. În anul 1964 a primit vestea eliberării la Aiud, acolo unde comandantul penitenciarului, Gheorghe Crăciun, era preocupat de un singur lucru: exterminarea deţinuţilor închişi din motive politice.
„Am vorbit cu sora mea, să-mi trimeată o telegramă că e bolnavă, şi când am primit telegrama m-am belstemat, dacă sora mea e chiar bolnavă, şi când am dat telefon şi am sunat şi am auzit vocea tatălui nu mi-a venit să cred, vocea conţinea tot ce ştiam eu despre tată, parcă pluteam atunci”, a mai povestit fiul psihologului.
După ce a devenit din nou liber, Nicolae Mărgineanu a mai primit o lovitură. A aflat că fratele sau fusese ucis de comunişti.
„Unchiul meu, fratele lui tată, Petru Mărgineanu, era în PNL, 10-12 ani a fost primar din parte liberalilor, un om foarte puternic, de 2 metri, rareori sub 100 kg şi care a ajutat Lotul Dabija”. „El cu încă patru ţărani au fost consideraţi mai rezistenţi, cu şira spinării şi s-a cerut împuşcarea lor, fără proces. Au fost duşi de la Aiud la Cluj, au dispărut pur şi simplu”.
Deşi a publicat un volum de memorii, profesorul Nicolae Mărgineanu a preferat să nu discute prea mult despre perioada de detenţie. „A spus că nu vrea să facă de ruşine neamul românesc, cu ce s-a întâmplat acolo”.
„Tata ne povestea uneori că a avut două lucruri care l-au salvat. Faptul că ştia că era nevinovat, avea conştiinţa nevinovată, şi ştia că nu e închis pentru o vină de a lui, şi doi să creadă că peste 2 săptămâni să fie eliberat”.
După moartea lui Dej şi în timpul regimului Ceauşescu, marele profesor Nicolae Mărgineanu a fost o perioada un simplu bibliotecar deşi, a obţinut din nouă bursă Rockefeller şi ar fi putut să profeseze în America. A fost primit reprimit la catedră abia în anii 70, că profesor suplinitor. Psihologii erau prea periculoşi pentru comunişti.
„Numele lui era în mod surprinzător mai cunoscut în Occident că în România”. După ce a fost eliberat, Nicolae Mărgineanu şi-a dorit să mai trăiască 16 ani, adică exact perioada cât a fost închis. Aşa s-a şi întâmplat. Profesorul Mărgineanu a fost unul dintre cei mai mari psihologi ai lumii. O personalitate nedreptăţită de istorie.
„Tata mi-a transmis ceea ce mama lui ţărancă i-a spus când l-a dus prima dată la Blaj la gimnaziu: Un lucru să ţii minte. Să ţii sufletul curat ca şi cămaşă pe care ţi-o spăl când mergi duminică la biserica”.
Abia după 50 de ani de la pronunţarea sentinţei, în anul 1998, Curtea Supremă de Justiţie l-a achitat pe Nicolae Mărgineanu, că şi pe ceilalţi condamnaţi din procesul „Marii finanţe”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
