Să o cunoaștem pe prințesa Marina Sturdza. De 23 de ani, se află în slujba copiilor săraci și a bolnavilor. Pentru că prințesa crede că fiecare om merită să ducă o viață de poveste, să fie prinț măcar pentru o zi. Prințesă te naști și nu devii.
Familia prințesei Marina Sturdza a fost obligată să plece din România din cauza comuniștilor. Prințesa s-a format în exil, în Canada, a fost jurnalist, critic de artă și a lucrat pentru celebrul designer Oscar de la Renta. După 1989, s-a întors în România cu un singur gând: să ajute, să facă bine. Este sufletul mai multor fundații de binefacere și face totul cu dăruire, modestie și credință.
„Povestea credinței mele se rezumă foarte simplu. Eu cred în puterea societății civile de a schimba această lume în bine și cred că împreună, românii pot să își rezolve problemele actuale. Eu cred că Dumnezeu există în bunul și în oamenii buni și cred că Dumnezeu se manifestă prin acțiunile pe care oamenii le aleg și sunt capabili să le facă”, spune Marina Sturdza.
CITEȘTE ȘIPrințesa Marina Sturdza: „Am tendința să tai etichetele de pe lucruri”
Dumnezeu i-a arătat mereu ce ușor este să faci bine. Își împarte viața între Londra, București și New York, unde locuiește. Cu influența pe care o are în cercurile înalte din străinătate, strânge bani pentru bolnavi și pentru copiii fără șanse din România.
Credința adevărată i l-a scos pe Dumnezeu în cale de fiecare dată când și-a pus în minte și în inimă să ajute. Că a fost vorba despre soluții neașteptate sau despre oameni care au apărut parcă de niciunde s-o ajute, a primit aceste semne că face bine ceea ce face. Și, mai ales, că nu este niciodată singură.
„M-ați întrebat de credință, eu cred mai cu seamă în rezultate, deși mă implic în multe lucruri, fiindcă, într-adevăr, am credința că pot să schimb ceva și să rezulte ceva mai bine, dar nu fac aproape nimic singura. Nu este foarte important dacă faci un lucru bun numai de Crăciun. Și în restul anului este tot o faptă bună. Motivația este sporită un pic de Crăciun, unde suntem mai conștienți, dar bunul rămâne bun orișicând”, precizează Marina Sturdza.
CiteșteAICIși alte povești ale credinței!