Noaptea de Înviere la Digi24, în direct de la Mănăstirea Bârsana. Comuna, leagăn de spiritualitate, muzeu al porţilor maramureşene
Mii de pelerini şi de turişti iau în fiecare an drumul Maramureşului ca să îşi limpezească gândurile la Mănăstirea Bârsana. De Paşte, graţie măicuţelor, aici se desfăşoară o adevărată sărbătoare a ortodoxiei româneşti. Digi24 va transmite în direct slujba din Noaptea de Înviere, în cadrul unei ediţii speciale, de la Bârsana, de la Vatican şi de la Mănăstirea Căpriana din Republica Moldova.
Vatră de spiritualitate creştină în care şi-au făcut loc legende despre comori ascunse de călugării prigoniţi pe vremuri, case mândre şi acareturi de oameni gospodari, şi neapărat celebrele porţi maramureşene ca o dantelă de lux ţesută în lemn. Toate înseamnă Valea Izei şi, în mod special, comuna Bârsana.
Atestată documentar în jurul anului 1200, localitatea păstrează şi astăzi ceva din frumuseţea curată a vieţii de altădată. O dovedesc din plin portul popular, porţile monumentale şi tradiţiile transmise cu drag fiecărei generaţii. Omul cel mai potrivit să vorbească despre toate acestea este Toader Bârsan, cel pentru care arta sculptării lemnului nu mai are nici un secret.
Porţile sunt sculptate cu motive mitologice şi creştine stilizate. „O adevărată poartă maramureşeană nu poate să nu aibă arborele vieţii. De el aparţine funia, colacul înseamnă bogăţie, rozeta soarele, asta e trecutul, ăsta - viitorul, ăsta - prezentul. Aici avem fagurele de miere, aici peştele, simbolul curăţeniei, aşa să fie omul de curat la suflet cum e peştele pe dinafară că el numai în apă trăieşte”, descrie Toader Bârsan motivele născute în lemn. Sunt simboluri care au trecut veacurile, păstrate în carnea lemnului fiecărei porţi pe care meşterul şi strămoşii săi le-au dăruit lumii.
Nea Toader, cum îi spun vecinii, a ajuns şi în Statele Unite. E mândru că l-a văzut pe Bill Clinton uimit când a trecut pragul porţii pe care a sculptat-o şi pe care a lăsat-o la Washington. Despre munca sa a explicat simplu americanilor: „Nu-i greu dacă sunt obişnuit cu acel lucru. Porțile astea, ştiți cum e cu ele? Să nu rămână descoperite şi nu ai treabă cu ele. Rezistă. Sute de ani rezistă o poartă din asta. Tot manual s-a lucrat, nu au fost gatere, nu au fost circulare, drujbe, nimic, nu a fost curent....ferestrău, secure, bardă.”
Despre menirea troițelor care veghează aproape fiecare capăt de uliță are propria filosofie. „Oamenii cum se adună vorbesc tot felul de prostii, de femei...aşa e lumea, ce să facem... uită de Cel de Sus. Dar să vedeți o treabă... pe când dăm de o cruce hop, e bai, lasă toate vorbele, îşi dau din cap clopul şi fac o cruce fiecare şi atunci mai lasă din vorbele cele urâte”, spune meşterul, acum în vârstă de 70 de ani.
În atelierul din casa ca un muzeu, îşi supraveghează fiul care i-a moştenit deopotrivă talentul şi dragostea pentru lemn. Teodor a absolvit teologia, dar slujeşte rareori, fiindcă lucrează mult alături de tatăl său: „De la 4 dimineața - vara - şi până la 10 seara când avem de terminat o lucrare urgentă. Dar în rest e după dispoziție pentru că, dacă vrei să faci artă, trebuie să ai dispoziție, plăcerea de a lucra."
Ceea ce nu spun nici tatăl, nici fiul, este că plăcerea de a lucra vine din suflet. Aşa se poate explica de ce au comenzi de pe trei continente şi de ce fiecare turist care le trece pragul vrea să cumpere ceva de aici.
În zilele în care românii se întorc la credință, înaintea celei mai importante sărbători a creştinilor, Digi24 le oferă, prin intermediul „Poveștilor credinței”, un nou prilej de meditaţie. În perioada Sărbătorilor Pascale, la Digi24 HD, „Lumina e în oameni”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
