„Tot ce am învăţat eu acasă a fost desăvârşit (...) Am învăţat, spre exemplu, să fiu deschisă, surâzătoare, indiferent ce m-a apăsat, indiferent ce grijă am avut (...) Am învăţat de la măicuţa mea să spun adevărul. E adevărat că în copilărie poate mai minţeam câteodată, ca toţi copii, însă erau minciunele nevinovate. Însă rostirea adevărului a fost una dintre bazele educaţiei mele”, povestește actrița Ileana Stana Ionescu.
„Eu din cei 7 ani de acasă am rămas cu 2-3 chestii care sunt stâlpi-pilon: te rog, mulţumesc şi acel sincer Bună ziua sau Sărutmâna (...) fie că sunt brutari, fie că sunt vidanjori, femei de serviciu sau doctori docenţi... eu recurg la aceste lucruri. (...) Nimic fără mulţumesc şi fără te rog”, explică Ioan Gyuri Pascu, actor.
„Formarea comportamentului, definirea personalității se realizează prin ceea ce se învață în primii 10 ani de zile. Este un lucru constatat științific în momentul de față. Dar în educația pe care am primit-o eu familia era elementul care te forma cu toate gesturile. Cum să te speli pe dinți, cum să te îmbraci, cum să stai la masă, cum să tai cu cuțitul, cum să folosești furculiţa... asta e o gamă. Cum să spui bună ziua, cum să-ți faci semnul crucii și așa mai departe. Adică toate gesturile acestea erau introduse încet-încet, prin exemple și printr-o disciplină educativă care era destul de severă”, subliniază academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici.
„La mine educaţia nu s-a întâmplat, nu ne-am aşezat la masă şi am început să discutăm despre educaţia mea şi despre cum ar trebui să funcţionez eu în societate (...) Nu, la noi în familie am învăţat prin puterea exmplului. (...) Văzând în familie că nu se fură, că nu se întâmpla lucruri de genul ăsta, am învăţat numai lucrurile bune. Adică pur şi simplu puterea exemplului e una foarte bună”, explică actorul Marius Manole.
„Foarte mulţi se laudă cu copiii lor: au cei 7 ani de acasă! Adică spun bună ziua, sarutmana, se îmbracă cuviincios şi îngrijit, ţin lucrurile în ordine. Total insuficient dacă acel copil nu înţelege că lucru ăla nu trebuie să îl facă numai pentru el, ci că lucrul ăsta este un semn absolut distinctiv al oricărui om care îşi doreşte să se integreze între ceilalţi”, subliniază muzicianul Berti Barbera.