Gheorghe Gheorghiu-Dej, un soldat credincios al lui Stalin

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost primul şef de stat al României comuniste, omul care a dominat istoria Partidului Comunist şi viaţa românilor vreme mai bine de douăzeci de ani. A guvernat după rețete venite special de la Moscova şi a făcut din România o ţară stalinistă prin excelenţă, guvernată după metode bolșevice.

„Gheorghiu-Dej este cel care a dat chipul, de la bun început, sistemului comunist din România. El este Stalinul nostru, dacă pot să spun așa, dar este și cel care a dezvoltat această direcție a comunismului național după începutul anilor '60”, explică istoricul Adrian Cioroianu.

Aidoma lui Nicolae Ceauşescu, succesorul său la şefia partidului şi a ţării, Gheorghiu Dej avea doar patru clase primare.

La 29 de ani se înscrie în Partidul Comunist, aflat în ilegalitate, iar la scurt timp este arestat şi condamnat la 12 ani de muncă silnică. A stat până în 1944 în mai multe închisori: Doftana, Jilava sau Târgu Jiu alături de alţi comunişti care vor ajunge cu toţii după 23 august 1944 în conducerea partidului şi a ţării.

Acolo, după gratii, şi-a făcut Dej educaţia ideologică şi a dobândit experienţă poltică.

„Gheorghiu Dej n-ar fi existat dacă nu era Armata Roșie. Dacă nu era armata sovietică la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Gheorghiu-Dej probabil ar fi rămas un activist de partid, dar n-ar fi ajuns niciodată la putere”, spune Adrian Cioroianu.

„Gheorghe Gheorghiu-Dej, atunci când a evadat din lagărul de la Tg. Jiu, nu putea să-și imagineze că PCR va ajunge la conducere sau că el va deveni conducătorul țării. Era de neimaginat că în România se va instaura un regim totalitar în care PCR va cimenta toată societatea românească”, afirmă istoricul Lavinia Betea.

Pentru Gheorghiu Dej nu a existat nicio barieră - legală sau morală - atunci când a fost vorba să ajungă liderul comuniştilor români şi, odată ajuns, să rămână acolo.

S-a impus ca şeful comuniştilor din închisori şi a reuşit, după gratii fiind, să orchestreze înlăturarea şefului PCR Ştefan Foriş de la conducerea partidului şi, apoi, asasinarea acestuia. Va proceda la fel cu toţi cei care i-au stat în calea spre puterea absolută: Lucreţiu Pătrăşcanu, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu.

Până şi de Moscova s-a distanţat atunci când a simţit că supremaţia personală îi este ameninţată.

„Nici nu ar fi avut voie să fie uman. Ar fi fost o ieșire din cadrele liderului comunist, nici n-ar fi fost acceptat ca și lider dacă ar fi venit cu milă față de dușmani”, spune Lavinia Betea.

„Era la fel e periculos să fii adversar al lui Dej, după cum era periculos sa fii tovarăș de-al lui, pentru că omul n-avea niciun scrupul. A fost, cum bine-l numesc anumiți istorici, a fost un conducător bizantin prin execelență”, afirmă Adrian Cioroianu.

Un regim de teroare

Gheorghe Gheorghiu Dej a impus un regim de teroare în România. Toţi opozanţii au fost aruncaţi în închisori sau trimişi în lagăre de muncă precum Canalul Dunăre Marea Neagră sau minele de plumb din Maramureş.

Aplicând în România reţeta pe care Stalin a urmat-o în URSS, Dej a constituit un adevărat gulag românesc - un sistem de închisori şi lagăre de muncă forţată pentru exterminarea celor consideraţi duşmani ai comunismului sau ai lui personal. Peste jumătate de milion de români şi-au găsit sfârşitul în închisorile şi lagărele lui Gheorghiu-Dej.

„A fost un conducator sub care sau în timpul căruia s-au petrecut crime monstruoase. Niciodată nu a recunoscut Dej ca a fost Stalin în miniatură al unei țări precum România, totdeauna spunea că vinovați sunt alții”, spune Adrian Cioroianu.

„Sigur că, sub aspectul luptei de clasă, lucrurile rămân niște crime, privite cu ochii de astăzi. Sub raportul ideologiei comuniste intrau in firea lucrurilor”, explică Lavinia Betea.

Copia la indigo a URSS

Atâta vreme cât a trăit Stalin, Gheorghiu Dej i-a fost un soldat credincios, l-a ascultat fără să clipească şi a facut din România copia la indigo a URSS. După moartea dictatorului sovietic însă, la Moscova s-a impus Nikita Hruşciov, care avea propria sa viziune asupra comunismului.

Pentru a se distanţa de Stalin, Hruşciov a denunţat crimele şi atrocităţile comise de acesta în cei 29 de ani cât a condus Uniunea Sovietică şi le-a cerut liderilor din ţările cu regimuri comuniste să facă la fel.

Pentru Gheorghiu-Dej o distanţare faţă de Iosif Stalin ar fi echivalat cu o autocondamnare la moarte. Ar fi însemnat să-şi recunoască propriile crime, orori şi atrocităţi comise în România. La moartea lui Stalin, Dej îşi atinsese ţelul mult dorit - obţinerea puterii depline şi înlăturarea vechilor tovarăşi care i-ar fi putut-o ameninţa şi nici prin gând nu-i trecea să-şi taie singur craca de sub picioare.

Distanțarea de Moscova

Asa a inceput la Bucureşti o politică de distanţare faţă de Moscova. Gheorghiu Dej clădeşte, cărămidă cu cărămidă, naţional-comunismul.

„El este și cel care, într-un fel, schimbă la un moment dat orientarea și spune: nu ne rupem de comunism, dar ne rupem de Moscova, adica ne depărtăm. Că nu se putea rupe nici măcar el. A fost o formă de independență, așa-numitul comunism național, perdant pe termen lung, dar pe termen scurt a avut suportul românilor”, afirmă Adrian Cioroianu.

„Până în 1958, pentru Gheorghiu-Dej și echipa sa, legitimarea venea de la Moscova. În contextul în care Hrusciov produce tot mai multe miscări care bulversează lumea comunistă, Gheorghiu-Dej, liderul comunist de la Bucuresti, simte nevoia să-și creeze propria bază de putere și vine cu o variantă de comunism național”, explică istoricul Armand Goșu.

În plus, planurile economice ale Moscovei ar fi însemnat dărâmarea ambiţiilor faraonice ale lui Gheorghiu Dej de a transforma România rurală într-o ţară puternic industrializată. Nikita Hruşciov intenţiona să pună în practică o specializare a ţărilor din lagărul comunist: Germania de Est şi Cehoslovacia să fie ţări industrializate, iar România să fie o ţară agricolă.

Un plan respins categoric de dictatorul de la Bucureşti. În aprilie 1964 Gheorghiu-Dej se distanţează în mod oficial de Moscova prin celebra declaraţie de independenţă.

„Comunismul național este una dintre marile capcane prin care a trecut România. La noi, practic nu mai aveam control sovietic. Ceaușescu s-a departat mai mult decât Dej, dar rădăcinile stalniste ale regimului au rămas aproape neatinse și, deci, noi aveam un fel de regim stalinist fără Stalin, aveam un comunism fără ruși”, spune Adrian Cioroianu.

Un an mai târziu Dej avea să moară în condiţii suspecte, în urma unui cancer galopant care începuse să se manifeste dupa ce a fost la Moscova.

Naţional-comunismul avea să fie dus mai departe si inaltat pe cele mai inalte culmi de succesorul său, Nicolae Ceauşescu. 

Despre stalinizare, reformarea regimurilor comuniste şi colectivizarea forţată a agriculturii româneşti, - pe larg într-o ediţie specială, mâine, 26 aprilie, o ediţie moderată de Liana Alexandru. Invitaţi: doi dintre jurnaliştii care au realizat această campanie: Elena Vijulie şI Cristian Citre.