BRADUL CU POVEȘTI. Tradiții respectate cu sfințenie. Pe Valea Trotușului, an de an, se joacă ursul

Postul Crăciunului, ținut cu bunătăți făcute în casă

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

În satele de pe Valea Trotușului, bătăile toboșarului răsună cât e ziua de lungă. Cei care dau startul sunt copiii, îmbrăcați în costume populare. Cutreieră toate ulițele să răspândească vestea nașterii Domnului.

Jocul ursului este un obicei vechi de sute de ani, păstrat cu sfinţenie de oamenii locului şi transmis din tată în fiu. Spre exemplu, Teodor, ursarul, nu avea trei ani împliniţi când a intrat în ceată. Au trecut şase de atunci şi în fiecare an aşteaptă cu nerăbdare să îmbrace straiele tradiţionale.

„Mi-a intrat de mic în sânge, sunt pasionat mereu, și când stau la masă, nu contează unde și când stau la școală, dacă aud tobe, mă duc repede”, spune Teodor.

„Înainte se foloseau animalele pentru vindecarea unor persoane care aveau anumite suferințe. În timp, animalele vii au fost înlocuite cu persoane îmbrăcate în piei de urs”, explică profesorul Violeta Cojocaru.

În fiecare an, de sărbători, Valea Trotuşului se transforma într-un peisaj de poveste. Uliţele sunt invadate de irozi, toboşari şi urşi. Jocurile sunt foarte bine calculate. Membrii cetei se pregătesc cu câteva luni înainte. Repetă în fiecare zi chiar și până la opt ore.

Cea care se ocupă de costumele populare este doamna Elena. Cu mâini pricepute, coase cele mai frumoase straie pentru flăcăii din sat. Nicio cămașă nu seamănă cu alta.