BRADUL CU POVEȘTI. Eugenia și Victor Vârlan, profesorii care îi învață pe elevi să păstreze tradițiile

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

„Am străbătut țara nord-sus, est-vest cu formația de colindători, cu șezătoarea, festivaluri în care am avut onoarea să fim alături de Liviu Vasilică și formația lui”, spune Victor Vârlan.

„Părinții mei au făcut parte și mai fac parte din grupul de colindători. Noi preluăm din mers tradițiile, mergem cu ele în continuare, sperăm la rândul nostru să le dăruim copiilor”, spune Daniel Tigâță, membru al grupului folcloric Colindătorii.

Colindătorii se pregătesc un an întreg ca să aducă în casele românilor cântece vechi ale sărbătorilor de iarnă. Unul dintre obiceiurile păstrate în zonă este Jocul colacilor, ritual ce are loc în ziua de Sfântul Vasile. Atunci fetele „dansează” colacii primiți de la viitori soți, în fața gospodarilor adunați în centrul satului.

„Colacul ce înseamnă? Legătura absolută că în curând ei vor face nunta. Nu oricărei fete îi dădea un colac. El îi lasă un colac pentru a fi înflorit”, explică Victor Vârlan.

Profesorul a trăit toată viața în Lunca, un sat de lângă Pașcani. Acolo a deslușit abecedarul, iar peste ani a ajuns să predea el copiilor tainele scrisului și cititului. Tot în sat și-a cunoscut și soția, pe Eugenia, în urmă cu 45 de ani. De loc din Argeș, ea a fost repartizată ca profesor de limba română.

„Am găsit aici un cadru didactic frumos, la vremea aceea, și după ce am sosit pe aceste meleaguri m-am căsătorit la scurt timp. S-au derulat anii de învățământ și consider școala o altă familie a mea”, spune Eugenia Vârlan.

Au urmat 45 de ani de căsnicie şi şcoală. Dar cei doi dascăli nu i-au învățat pe copii doar carte. Păstrarea tradițiilor și cunoașterea trecutului a fost o altă lecție pe care au predat-o zi de zi.

„Noi ar trebui să ne păstrăm în noi acest trecut ca să putem face față viitorului, deși civilizația și influențele occidentului, influențele din afară sunt și benefice din punct de vedere al tehnologiei, al evoluției noastre, dar uneori sunt și nocive”, spune Eugenia Vârlan.

Soții Vârlan sunt convinși că tinerii de astăzi vor duce mai departe tradițiile moștenite de la străbunii lor.