Noile reguli fiscale ale UE ignoră realitățile economice din statele membre
Reforma regulilor fiscale din Uniunea Europeană ignoră complet realitățile economice din statele membre. Din acest motiv, noile reguli nu vor funcționa, preconizează analiștii.
Acordul încheiat luna trecută, care trebuie încă parțial negociat de parlamentul european, menține plafoanele de 60% datorie și 3% deficit ale tratatului de la Maastricht, dar modifică semnificativ Pactul de Stabilitate și Creștere care le pune în aplicare, relatează Financial Times.
Noutatea cheie este introducerea unor planuri de cheltuieli specifice fiecărei țări, bazate pe o analiză a sustenabilității datoriilor de către Comisia Europeană și negociate bilateral cu fiecare stat membru. În plus, regulile includ două garanții cheie: o garanție pentru sustenabilitatea datoriei care asigură reducerea datoriei pe perioada de ajustare și o garanție a rezistenței la deficit”care impune ajustări fiscale dincolo de limita de 3% din tratat la o marjă de 1,5% din produsul intern brut.
Statele membre au încercat să reformeze Pactul de Stabilitate și Creștere, introdus în 1997, de mai multe ori. Aceste modificări au eșuat nu pentru că noile reguli propuse nu erau bune, ci pentru că nu era nimeni capabil să le monitorizeze și să le implementeze, susține analistul economic italian, Roberto Perotti.
„Aproape toate aceste reforme au fost, deja pe hârtie. Implementarea lor a fost în unele cazuri dezamăgitoare, în altele un eșec total. Din punct de vedere economic, aceste reguli reprezintă un efort lăudabil, dar ele nu rezolvă problemele care au afectat iterațiile anterioare”, a declarat Perotti.
Propunerea inițială a Comisiei, depusă în aprilie 2023, includea un element menit să îmbunătățească relația de conformitate dintre statele membre. Instituțiile fiscale naționale aveau un rol independent de monitorizare și evaluare. Practic, ar fi trebuit să aprecieze în ce măsură guvernul a respectat cota de cheltuieli convenită. Din păcate, acest element lipsea din pachetul final.
Fără aceasta, noile reguli înrăutăţesc mult politica. Bazat pe negocierile bilaterale dintre comisie și fiecare stat membru, regulamentul este vulnerabil în fața diferențelor de opinie și a presiunilor țărilor bogate din uniune. Un bun exemplu al incapacității Comisiei de a se impune în negocierile bilaterale este eșecul de a implementa reformele în cadrul planurilor de emisiune de obligațiuni NextGen UE de 750 de miliarde de euro.
