Risipa alimentară, o problemă pentru companii și consumatori: 17% din producția globală totală de alimente se aruncă
Risipa alimentară a devenit o problemă din ce în ce mai mare în ultimii ani, datele dezvăluind că o treime din producția globală de alimente nu este consumată, cu impact direct asupra mediului și economiei.
În societățile tradiționale, aproape niciun aliment nu se risipește. Cercetătorii au descoperit că membrii unei comunități din nordul Tanzaniei erau indignați la gândul de a risipi intenționat alimente, numind persoanele care ar face acest lucru „nebuni”. Atitudinea față de risipa alimentară este foarte diferită în țările dezvoltate, scrie The Guardian.
Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (Unep) estimează că 17% din producția globală totală de alimente este risipită și aproximativ aceeași cantitate se pierde, respectiv aproximativ o treime din alimentele produse nu sunt consumate. Media globală pentru risipa gospodăriilor este de 74 kg pe persoană anual, iar această cifră este relativ similară pentru țările cu venituri mici, medii și mari.
În plus față de risipa alimentară, există și pierderea alimentară: produse agricole destinate consumului uman, care sunt aruncate înainte de a intra în sectorul de retail din cauza nerecoltării, depozitării precare, deteriorării în timpul transportului sau pur și simplu pentru că nu există cumpărători.
În România, o persoană aruncă anual 70 de kilograme de mâncare, iar anul acesta a fost promulgată legea pentru stoparea risipei alimentare, conform căreia consumatorii vor avea acces la prețuri reduse pentru alimente înainte de expirarea acestora, iar procedura de donații de alimente către organizațiile neguvernamentale va fi simplificată.
De-a lungul timpul, risipa și pierderea alimentară au devenit o problemă de ordin moral la nivel global. Unul dintre obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU este „reducerea la jumătate a risipei alimentare pe cap de locuitor la nivelul vânzărilor cu amănuntul și al consumatorilor”, alături de obiectivul mai puțin specific de „reducere a pierderilor alimentare de-a lungul lanțurilor de producție și aprovizionare”.
În acest moment, cel mai mare impact al risipei alimentare este asupra crizei climatice. Programul Națiunilor Unite pentru Mediu - Unep estimează că 8% - 10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră sunt asociate cu alimentele care nu sunt consumate.
Cum putem reduce risipa alimentară
Risipa și pierderea alimentară sunt adesea prezentate ca ușor de evitat dacă oamenii ar avea mai multă grijă la cât cumpără și la cum folosesc alimentele. Însă în lanțul de aprovizionare, fermierii se confruntă și ei cu provocări legate de risipa alimentară, precum cerințele rigide de achiziție. Retailerii, de exemplu, obișnuiesc să solicite unui fermier o anumită cantitate de produse gata de vânzare, fără a fi obligați să cumpere tot. Aceasta este o mare problemă pentru fructele și legumele proaspete de sezon. Un supermarket mare poate solicita furnizorului să aibă un anumit număr de legături de salată, dar dacă este o săptămână de vară răcoroasă și umedă, cumpărătorul poate lua doar jumătate, lăsând fermierul cu un surplus inutil.
Nu doar că furnizorii rămân adesea cu o producție excesivă, dar și consumatorii sunt încurajați să cumpere mai mult decât pot consuma prin oferte și prețuri. Activista împotriva risipei alimentare Selina Juul spune că acest fenomen poate fi descris ca „cumpără trei, plătește pentru două, aruncă una”.
Supermarketurile preferă să aibă rafturi pline, știind că cele pe jumătate goale nu sunt atractive pentru clienți, așa că tind să suprasolicite, preferând să arunce pâini necomercializate la sfârșitul zilei decât să rămână fără pâine cu ore înainte de închidere. Majoritatea risipei alimentare în sectorul retail este reprezentată de alimentele proaspete, inclusiv mesele gata preparate.
Exemplu de bune practici
Danemarca și-a redus risipa alimentară cu 25% în doar cinci ani, între 2010 și 2015, rezultatul cumulat al mai multor mici schimbări, precum reducea ofertelor de tipul „cumpără două, primește una gratis”. Retailerii au început, de asemenea, să vândă banane individual, afișând semne pe care scria „Ia-mă, sunt singur”. Un retailer a raportat că, după această schimbare, în loc să se piardă între 80 și 100 de banane zilnic, doar aproximativ 10 erau irosite.
Pentru a acționa împotriva risipei și pierderii alimentare, este nevoie de un obiectiv clar și instrumente pentru a măsura progresul, astfel încât acțiunile să fie adecvate și eficiente. Totuși, în majoritatea țărilor, această cerință de bază nu este respectată. De exemplu, în Marea Britanie, guvernul a abandonat un proiect de lege care ar fi făcut raportarea nivelului de risipă alimentară obligatorie pentru companiile mari și mijlocii din Anglia.
Complexitatea problemei necesită acțiuni pe multe fronturi, așa cum este ilustrat de planul detaliat în zece puncte al Institutului Mondial pentru Resurse. Printre acțiunile necesare, două dintre cele mai semnificative sunt dezvoltarea strategiilor naționale și crearea parteneriatelor public-privat.
Există, însă, o diferență importantă între societățile industrializate moderne și cele tradiționale. În societățile mici, consecințele risipei sunt mai evidente, la fel cum sunt și identitățile celor care risipesc. Într-un oraș modern, toate acestea sunt invizibile. Ceea ce ne arată societățile tradiționale este că, pentru ca normele morale să aibă un impact social, ele trebuie să fie înrădăcinate în valori împărtășite de toți, iar încălcarea lor trebuie să fie evidentă pentru toți.
Din fericire, după cum arată activismul în creștere în privința risipei, valorile sociale se pot schimba, uneori destul de repede.
