Problema urșilor nu se rezolvă prin împușcare. Autoritățile vor să scape ieftin, dar plătesc scump pentru ineficiență
Urșii au revenit în atenția publicului după incidentul tragic de la începutul lunii iulie, atunci când o tânără și-a pierdut viața pe traseul montan Jepii Mici. Între timp, președintele Klaus Iohannis a semnat decretul prin care sunt stabilite cotele de vânătoare.
Potrivit documentului, un număr total de 481 de urși pe sezon vor putea fi vânați în următorii doi ani, la finalul cărora autoritățile competente vor evalua impactul măsurii. Exemplarele nu trebuie să depășească 400 de puncte C.I.C. (pragul minim de la care trofeele evaluate sunt reţinute în patrimoniul naţional) și pot fi recoltate până la data de 31 decembrie.
În mod tradițional, perioada admisă de vânare a ursului este cuprinsă între 15 martie - 15 mai și 1 septembrie - 31 decembrie. Împușcare animalelor în afara perioadelor aprobate constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, 40.000 de euro.
Misiunea nu este una ieftină pentru pasionații de vânătoare. Conform datelor adunate de la mai multe asociații de profil, tarifele pornesc de la 3000 de euro pe animal și pot ajunge la câteva zeci de mii de euro, în funcție de mărimea ursului doborât. La toate astea se adaugă costuri suplimentare, precum:
- tariful de organizare cuprins între 100-150 euro
- tarif pentru animal rănit: 1000 euro/urs
- tarif pentru fiecare foc tras greșit: 150 euro/foc greșit (dacă ratați ținta, plătiți)
România găzduiește cea mai mare populație de urși bruni din Europa și reprezintă 43% din totalul specimenelor aflate în Uniunea Europeană. Se estimează că numărul acestora ar fi în jur de 8000, însă nu se știe cu exactitate, deși autoritățile pretind că au făcut demersuri în acest sens.
Ce au făcut mai exact? Ultimul plan privind gestionarea și conservarea populației de urs din România se încheia în 2021 și cam tot atunci erau anunțate de guvernanți ultimele proiecte. Este interesant de văzut cum acest plan nu reprezintă în mod fundamental poziția oficială a Uniunii Europene, dar proiectul s-a realizat cu finanțare de la Bruxelles, în mare parte. Logica ne spune că anumite cerințe minime au fost respectate pentru a intra în posesia banilor europeni.
Ce s-a realizat până acum? Multă birocrație.
Milioane de euro în fonduri europene și subvenții de stat au fost alocate pentru conservarea ursului brun și asigurarea unui areal protejat pentru a nu mai intra în conflict cu omul. De ce s-a ajuns după trei ani la vânătoare, dacă statul susține că a făcut toate investițiile necesare pentru a feri populația de interacțiunile nedorite cu mamiferul?
România nu are cale de ieșire din problema urșilor. Educarea publicului ar trebui prioritizată. Cetățenii nu au voie să hrănească animalele sălbatice. Această apropiere are consecințe devastatoare pentru toată lumea: pentru urs, care își pierde frica de om și pentru om, care își pierde viața.
Apoi, ar trebui mai bine delimitate arealele în care urșii sunt protejați: unde încep și unde se termină. Dacă zona este străbătută de trasee montane, regăndirea acestora ar fi necesară. De asemenea, accesul cetățenilor ar trebui restrâns în parcurile naționale, pentru conservarea florei și faunei.
Aceste măsuri minime, împreună cu planurile pe care s-au tocat milioane de euro din fondurile europene nerambursabile, ar fi putut avea succes dacă erau puse în aplicare. Decizia de a împușca urșii este limitată, așa cum au fost gândite toate strategiile decidenților noștri: pe genunchi. Rezultatele vorbesc de la sine, pentru că de văzut, nu se văd.
Totuși, ce au susținut oficialii acum trei ani și nu s-a materializat, puteți urmări în videoclipul de mai sus. Are de toate: promisiuni, sume astronomice și politicieni în slujba cetățenilor aflați la datorie.
