Reportaj. Lucruri inedite despre moneda națională
La mijlocul secolului al XVII-lea, piaţa monetară românească era invadată de monede străine. Cea mai cunoscută era talerul olandez care avea gravat pe una dintre feţe un leu. „Leii olandezi” au fost folosiţi mai bine de un secol ca monedă naţională. Din 1867, le-au luat locul leii româneşti.
Cel mai puternic leu a fost la începutul sistemului monetar românesc. În 1867, cu un singur leu se puteau cumpăra nu mai puţin de zece pâini. 80 de ani mai târziu însă situaţia se schimbase radical: inflaţia ajunsese la cote alarmante, iar cu o bancnotă de cinci milioane de lei abia dacă se puteau cumpăra două kilograme de mălai.
Eugeniu Carada, economist şi scriitor român, a făcut legea de funcţionare a Băncii Naţionale, s-a ocupat de construcţia clădirii şi de fabricarea primelor bancnote. În iulie 1880, la Paris, Carada făcea demersurile pentru tipărirea primelor bilete ale Băncii Naţionale.
De la Paris, Carada s-a întors cu un sac cu bani. Banii României: 900.000 de bilete de 20 de lei, 300.000 de bilete de 100 de lei şi alte 25.000 de bilete de 1.000 de lei. Şi tot Carada a fost cel care a ales culoarea albastră pentru banii româneşti.
Bancnotele din perioada comunistă erau făcute din hârtie de slabă calitate, de la fabrica Letea din Bacău şi se deteriorau uşor. Iar cei de la Banca Naţională au mai avut o problemă, s-au lovit de încăpăţânarea Elenei Ceauşescu. Ea considera că emisiunea monetară era generatoare de inflaţie.
Banii nu se găseau niciodată în buzunarele fostului dictator Nicolae Ceauşescu. Apropiaţii spun că nu avea niciodată portofel sau documente personale la el.
După revoluţie situaţia s-a schimbat și i-a făcut pe români unici: România este singura ţară europeană care foloseşte bani din plastic.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
