Simona Halep, secretul reușitei

Simona Halep a reuşit să câştige primul ei trofeu de Grand Slam şi să-l pună alături de locul I WTA. Un succes început în urmă şase luni şi rotunjit sâmbătă, care o îndreptăţeşte acum să fie considerată fără tăgadă cea mai bună jucătoare din lume, comentează jurnalistul sportiv Adrian Petculescu de la News.ro.

Un val imens de simpatie s-a ridicat după ce Simona Halep a obţinut Cupa Suzanne Lenglen. Fani, specialişti, jucătoare şi foste jucătoare din toată lumea s-au bucurat sincer de realizarea Simonei. Dar este cu adevărat impresionant când sportiva pe care Halep a învins-o în finala de la Paris, Sloane Stephens, spune că se bucură de succesul rivalei.

FOTO: Guliver/GettyImages

Privind înapoi, triumful Simonei Halep a fost, în afara muncii depuse 20 de ani, o chestiune de alegeri. Halep şi cei care o sfătuiesc au ales corect întodeauna: şi atunci când Darren Cahill a fost adus să o pregătească, şi atunci când Andrei Pavel a completat staful, dar şi când Halep a ales să îşi schimbe atitudinea negativistă. Aşa cum a remarcat şi presa internaţională, momentul de cotitură al carierei Simonei Halep a fost turneul din martie trecut, de la Miami, când Cahill i-a spus „la revedere”, după câteva scene neplăcute pe care i le-a făcut eleva sa chiar pe teren.

„Cred că a însemnat mult că Darren a luat acea decizie, a fost ca un şoc că am pierdut antrenorul. Acum sunt fericită că pot fi pozitivă pe teren şi că nu voi mai fi negativistă, cum am fost la Miami, pentru că nu mi-a plăcut atunci când am văzut înregistrarea. Mi-a fost ruşine de ceea ce am făcut şi sper că nu se va mai repeta”, declara ea, în urmă cu un an.

Şi a ales să-şi schimbe atitudinea, nu antrenorul. De atunci, Simona Halep a jucat trei finale de Grand Slam, a câştigat una şi a urcat pe locul I mondial. A devenit o Campioană, dintr-o jucătoare bună de tenis.

În deceniul 8 al secolului trecut, Ilie Năstase şi Virginia Ruzici au câştigat trofee la Roland Garros şi acestea nu sunt cu nimic mai prejos, în termeni de performanţă, de victoria Simonei Halep. Dar tenisul era încă boem atunci, parcă nu era atât de încrâncenat, atât de sofisticat, nu era atâta forţă, nici atâţia bani nu erau la mijloc şi se juca la o scară ceva mai mică. De atunci, tenisul a devenit un Le Mans al sporturilor, care toceşte fizic şi psihic, dar în care Halep şi-a păstrat prospeţimea şi capul limpede.

Simona Halep nu a schimbat istoria tenisului, nici nu este pe primul loc în vreun clasament „all-time” al acestui sport. Deocamdată. Dar continuă să-i adauge capitole prin muncă, prin talent, prin modestie, prin perseverenţă, printr-o performanţă constantă.

Nadia Comăneci a schimbat istoria gimnasticii şi a devenit Zeiţa de la Montreal. Ea a fost în tribună la finala French Open şi a îmbrăţişat-o prima pe Halep după victorie. A fost parcă un transfer de divinitate, astfel că Halep a devenit, începând de sâmbătă, Zeiţa de la Roland Garros.