„N-am vrut să-i spun mamei, ca să nu se sperie”. Șapte zile de „palavre” despre fotbal, prin sălbăticia siberiană, în drum spre Campionatul Mondial
Calea ferată transsiberiană se întinde pe distanța de 9.288 de kilometri de la orașul din coasta Pacificului, Vladivostok, și până la Moscova. În altă ordine de idei, ai tot timpul din lume să vorbești despre fotbal, fotbal și iarăși fotbal. Și politică.
Călătoria de la Vladivostok la Moscova durează șapte zile. Șapte zile de sălbăticie siberiană.
Șeful biroului de presă al Washington Post din capitala Federației Ruse, Anton Troianovski, a hotărât să ia pulsul Campionatului Mondial de Fotbal de la bordul transsiberianului, care transporta spre Moscova fani veniți din Japonia, China, Australia și Argentina pentru marele eveniment sportiv.
Așadar, un Turn Babel cu vagoane interminabile.
În zgâlțâiturile compartimentului, un australian, Nick Skinner, îi povestește jurnalistului:
- N-am vrut să-i spun mamei, ca să nu se sperie. S-ar fi gândit: este într-un loc periculos, Rusia.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Svetlana, o fostă ingineră, are o întrebare serioasă pentru alt australian, un avocat din Canberra, Nicholas Houston, în timp ce gustă votcă dintr-un pahar de ceai:
-Vreți un președinte Putin în Australia?
Houston îi răspunde prompt:
- În niciun caz! Unde este democrația?
Svetlana îi explică, sorbindu-și liniștită licoarea:
- Cred că în țara noastră există o democrație foarte bună. Oamenii noștri pot spune ce vor, pot călători unde doresc – acum suntem liberi.
Într-o altă zi, la lăsarea nopții, relatează jurnalistul, în vagonul pentru fumători se lasă cu o agapă în care se distinge un muncitor pe nume Alexander, un veritabil dozator de bancuri. Se râde copios. La un moment dat, Alexander aplică „lovitura de grație”:
- Un consilier vine la Putin și-i spune: Am o veste bună și una proastă. Vestea bună este că ați fost ales iarăși președinte. Vestea proastă e că nimeni nu v-a votat.
La crăpatul zorilor, pe geamurile vagoanelor rulează, ca pe un ecran de cinematograf, pășuni cu vaci, mlaștini și râuri, lanuri de levănțică și celebrele cabane rusești din lemn de stejar pierdute în stepă.
Citiți aici reportajul integral.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
