EXCLUSIV. De ce a stat Kolinda Kitarovic în ploaie, fără umbrelă, la finala Cupei Mondiale

Președinta Croației, Kolinda Grabar-Kitarovic, a explicat pentru Digi24 de ce a ales să participe fără umbrelă la ceremonia care a urmat finalei Cupei Mondiale din Rusia. Croația a pierdut meciul cu Franța, care a devenit campioană mondială.

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Amendă uriașă: 45.000 de lei pentru un timișorean care a dat foc deșeurilor în spatele curții

Rafael Nadal s-a retras

Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: Doamna Președinte, dvs. aţi început Iniţiativa Celor Trei Mări, dar înainte de asta, vreau să vă întreb ceva ce nu are legătură cu acest proiect impresionant. Sunteţi de asemenea și suporterul numărul unu al echipei naţionale de fotbal a Croaţiei. Vreau să vă întreb pentru că multă lume în România s-a întrebat, de ce nu aţi avut o umbrelă, la Moscova, la finală?

Kolinda Grabar-Kitarovic: În primul rând, trebuie să vă spun că judecând după reacţiile venite din toată lumea, se pare că am fost unul dintre suporterii de top ai fotbalului din lume, nu doar din Croaţia. Și după toată cariera mea politică și academică, nu m-am gândit că voi deveni cunoscută doar pentru că am susţinut echipa de fotbal. Dar este ceva minunat să-ţi arăţi patriotismul și iubirea pentru echipa și ţara ta. De ce nu am avut o umbrelă? Nu știu, este o întrebare pentru gazde, dar trebuie să spun că nu m-a deranjat. Pentru că și jucătorii erau udaţi de ploaie, nu m-a deranjat să mă plouă și pe mine, alături de ei, să împărtășim momentul, care era în același timp unul de mândrie, de bucurie, dar și de tristeţe pentru că nu am câștigat cupa care trebuia să ajungă în Croaţia.