ANALIZĂ. Sportul românesc se află în cădere liberă

Data publicării: 31.12.2012 04:52

Aplicaţia Digi Sport poate fi descărcată acum din Google Play şi App Store

În 1994, Gică Hagi şi colegii săi scoteau oamenii în stradă după victoriile cu Argentina şi Columbia. Mai mult decât atât, trei ani mai târziu naţionala de fotbal a României atingea apogeul în clasamentul FIFA şi urca pe podium. A urmat refluxul perioadei de glorie, iar astăzi tricolorii au adunat 14 ani de absenţă de la Campioantele Mondiale. Ierarhia actuală este dovada decăderii. În luna septembrie, România se afla pe locul 57, cea mai slabă clasare din istorie.

În handbalul masculin prapastia dintre trecut şi prezent e uriaşă. În anii 60-70, cu Cristian Gaţu, Ştefan Birtalan şi alţi jucători de excepţie, România îşi umplea vitrina cu patru trofee mondiale. O performanţă care o plasează şi astăzi printre cele mai titrate naţionale din lume, alături de Suedia şi de Franţa. Rezultatele ultimelor generaţii sunt însă diamentral opuse faţă de cele din perioada de aur. La Campioantele Mondiale nu ne-am mai apropiat de medalii, în timp ce la Europene nu ne-am mai calificat de 16 ani.

Atletismul a cunoscut poate cea mai rapidă decădere. Dacă la ultimele trei ediţii ale Jocurilor Olimpice, Gabriela Szabo, Violeta Beclea-Szekely, Marian Oprea, regretata Maria Cioncan sau Constantina Diţă i-au făcut pe români fericiţi, la Londra niciunul dintre cei 17 atleţi prezenţi n-a reuşit să cucerească vreo medalie, deşi Ancuţa Bobocel câştigase o etapă de Diamond League, în proba de 3.000 de metri obstacole.

Cupa Davis rămâne doar un vis frumos

Şi la tenis trecem printr-o perioadă de regres. Actualii jucători de simplu nu reuşesc să depăşească pragul locului 20 în lume, iar cei mai mulţi dintre ei prind cu greu prima sută. Doar Horia Tecău, în proba de dublu, a reuşit în ultimii ani să ajungă la un standard înalt şi a ridicat deasupra capului trofee importante. În comparaţie, în urmă cu 3-4 decenii, Ilie Năstase ajungea lider în clasamentul ATP, devenea un idol în sportul alb şi făcea o pereche de senzaţie cu Ion Ţiriac.

„Erau faimoasele perechi între care trebuie să o menţionez şi pe aia, cu toată modestia, Tănase sau cu îl chema cu mine, care ţineam 10-15.000 de spectatori acolo până la 9 seara. Am făcut trei finale de Cupa Davis şi tare drag mi-ar fi ca, în perioada vieţii mele, să mai văd încă una jucată de România”, spune, în stilu-i binecunoscut Ion Ţiriac.

România într-o finală de Cupa Davis pare azi doar un vis îndrăzneţ. Echipa actuală se luptă pentru supravieţuirea în eşaloanele inferioare, iar în ultimii ani a adunat mai multe înfrângeri decât victorii.

Boxul este de asemenea un sport în suferinţă. Cu toate că visau să revină cu medalii de la Londra, Bogdan Juratoni şi Mihaela Lăcătuş nu le-au obţinut. De-a lungul istoriei, România a adunat nu mai puţin de 25 de medalii olimpice la box, dintre care una singură de aur, prin Nicolae Linca, în 1956, la Melbourne. Ultimul pugilist român care a urcat pe podium la Jocurile Olimpice a fost Ionuţ Gheorghe, la Atena, în 2004.