De la prima notă de zece din istoria gimnasticii, în 1976, cucerită de Nadia Comăneci, nu a existat ediţie a Jocurilor Olimpice la care România să nu ia aurul. La 40 de ani de la performanţa Zeiţei de la Montreal România părăseşte elita gimnasticii pe uşa din dos.
Lasă în urmă cinci decenii de glorie. După cele trei medalii ale Nadiei de la Montreal au urmate alte două la Moscova. Apoi, au urmat Ecaterina Szabo şi Simona Păucă în 1984. În 1988 a fost rândul Danielei Silivaşi să triumfe pentru ca în 92, la Barcelona aurul să îi revină Laviniei Miloşovici. Simona Amânar a devenit şi ea campioană olimpică în 1996, iar în 2000, împreună cu Maria Olaru şi restul echipei să cucerească din nou aurul. În 2004 a fost rândul Călălinei Ponor, Monicăi Roşu şi a noii echipe să triumfe, iar în 2008 şi 2012, ultimele două medalii de aur au fost aduse de Sandra Izbaşa. În total, din 1976 încoace, gimnastele tricolore au cucerit 58 de medalii olimpice, dintre care 23 de aur!
Aseară, însă, echipa feminină a ratat calificarea la Olimpiada de la Rio de Janeiro. S-a clasat pe locul şapte la ultimul turneu care ducea spre Brazilia. Fostele campioane olimpice sunt siderate.
„Mi-a fost greu să cred că nu vom ajunge în primele 12 echipe. Prea multe de spus nu sunt. Acesta e tristul adevăr. Nu ştiu dacă are rost să ne mai ascundem,” a spus Andreea Răducan, fostă campioană olimpică.
„Va trebui clar ca cineva să îşi asume acest eşec. Este un eşec mare,” a precizat Alin Petrache, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.
Cu o echipă din care singurele nume cunoscute sunt Diana Bulimar şi Cătălina Ponor, ultima reîntoarsă în sală la 26 de ani, tricolorele nu au putut să emită pretenţii la un bilet spre Rio.
„A fost o zi tristă pentru noi, (...), atât de trist pentru mine pentru că am revenit în activitate tocmai pentru a participa la Olimpiadă... Ei bine, nu s-a întâmplat! Nu ştiu ce va urma de acum", a spus Cătălina Ponor după concurs.
Octavian Bellu, antrenorul cu cele mai multe medalii din sportul mondial, caracterizează resemnat dezastrul.
„Nu s-a întamplat dintr-odată. Lucrurile sunt de mult sub lupa celor care se pricep şi rezultatul de la Rio era previzibil. Nu a existat continuitatea necesară în pregătire pentru a realiza obiectivele pe care ţi le propui într-un an, mai ales preolimpic,” a declarat Octavian Bellu, fost antrenor al lotului olimpic de gimnastică.
Preşedintele Comitetului Olimpic Român pune eşecul în cârca şefilor federaţiei de gimnastică, pe care îi acuză de management defectuos, dar trimite săgeţi şi spre cuplul Bellu-Bittang. Cei doi s-au retras oficial din activitate, dar au lucrat voluntar la lot câteva luni.
„Ai nişte obligaţii. Cred că totuşi ar fi trebuit să se urce cu echipa feminină şi să fie alături de fete acum, în ultimul ceas când am plecat în drumul spre acest turneu,” a mai spus Alin Petrache, preşedintele Comitetului Olimpic Român.
„Participarea României la Olimpiadă s-a pierdut la Glasgow. Normal era ca România să fie în primele 8 şi nu mai era această problemă,” a adăugat Octavian Bellu.
„E o situaţie foarte grea cu care nu ne-am gândit că o să ne confruntăm vreodată sau că o să ajungem aici,” a spus Simona Amânar, fostă campioană olimpică .
Federaţia Internaţională de Gimnastică deplânge şi ea prăbuşirea româncelor.