Zece sportive din lotul de gimnastică al Ucrainei au găsit refugiu la Iași, împreună cu antrenorii și familiile lor. În România au condiții să își continue antrenamentele, departe de zona de conflict. Săptămâna aceasta ar fi trebuit să participe la o competiție internațională la Kiev și chiar dacă nu știu ce le va rezervă viitorul, îndrăznesc să viseze că într-o zi vor fi campioane olimpice.
Viktoria Lipnițkaia este campioană naţională în Ucraina. Este antrenată să fie o învingătoare și de aceea încearcă să se gândească doar la performanţă, dar nu este ușor având în vedere ca își știe familia în pericol.
„Eu cred în bine, aștept să se termine totul, vreau să mă întorc acasă la părinții mei, la familia mea. Încercăm să avem activitate, să ne antrenam atât cât stăm aici. Ne dăm seama de ce se întâmplă acasă și facem eforturi să nu ne gândim prea mult. Ne afectează”, mărturisește tânăra.
Zece gimnaste din regiunea ucraineană Vinița locuiesc acum si se antrenează la Iași. Uliana Cernovska are 9 ani. Are în România condiții bune de antrenament. A venit aici împreună cu mama ei, dar simte că războiul i-a furat copilăria.
„Îmi plăcea mult să mă plimb prin oraș cu câinele meu. A rămas acasă. Îl iubesc foarte mult și mi-e dor de el”, spune copila.
„Înainte de a începe războiul am văzut ce se întâmplă în regiune și am înțeles că nu va fi bine. După ce am fost atacați, am hotărât că trebuie să facem cumva să plecăm neapărat. Într-o zi, în prima săptămână din martie, am primit un mesaj că se organizează un transport pentru copii și părinții lor. Și am decis că e momentul să plecăm din țară”, povestește Marina Cernovska, mama Ulianei.
„Cel mai problematic a fost să ajungem la vamă, în ciuda coridoarelor umanitare care sunt pe teritoriul Ucrainei. Acum, așa după cum se poate vedea în fotografiile și filmările care vin din zonele atacate, au loc constant bombardamente asupra caselor, autobuzelor și se pare ca nu mai contează dacă sunt și copii care își pot pierde viața. E teribil!” - spune antrenoarea Hanna Mirhorodska.
În ciuda situației dramatice prin care au trecut, gimnastele nu încetează să viseze la viitor.
„Vreau să ajung campioană olimpică și, apoi, să devin antrenoare în orașul meu natal”, își spune visul gimnasta Katerina Dudcik.