Noua descoperire care întărește teoria vieții extraterestre

O descoperire despre originile oceanelor de pe Terra sporeşte plauzibilitatea teoriei potrivit căreia ar exista viaţă dincolo de sistemul nostru solar, informează Press Association, citată de Agerpres.

O echipă de oameni de ştiinţă din Marea Britanie a demonstrat că apa lichidă era prezentă pe suprafaţa Pământului înainte de „impactul gigantic'' cu efect la nivel planetar care a condus la apariţia Lunii.

Anterior se credea că cea mai mare parte a apei oceanelor a apărut pe Pământ în urma „bombardamentelor'' asteroizilor şi cometelor.

Faptul că apa lichidă poate supravieţui impacturilor catastrofice cu unele corpuri cereşti de dimensiuni planetare înseamnă că aceasta ar trebui să se găsească din abundenţă în alte sisteme solare, susţin experţii. Iar prezenţa apei lichide de suprafaţă sub forma lacurilor şi a oceanelor creşte în mod semnificativ şansele găsirii unor forme de viaţă.

„Deoarece apa reprezintă un ingredient vital pentru viaţă, o considerăm în mod îndreptăţit preţioasă. Cercetarea noastră demonstrează că apa este de asemenea extrem de rezistentă şi poate supravieţui unui eveniment atât de catastrofal precum ciocnirea a două planete'', a declarat dr. Richard Greenwood, cercetător în cadrul Open University.

Oamenii de ştiinţă au comparat compoziţia oxigenului din rocile lunare aduse pe Terra de astronauţii misiunii Apollo cu cea a rocilor vulcanice prelevate din planşeul oceanic. Între rocile lunare şi cele terestre a fost detectată doar o mică diferenţă, iar dacă cea mai mare parte a apei de pe Pământ s-a produs după „impactul gigantic'', rocile ar fi trebuit să aibă compoziţii de oxigen în mod clar diferite, se arată în studiu.

Concluziile cercetării, prezentate în jurnalul Science Advances, sugerează că apa lichidă trebuie să fi existat pe Terra înainte de coliziunea cu un corp ceresc, Theia, de talia planetei Marte, eveniment care ar fi dus la formarea Lunii.

Acest impact de dimensiuni colosale ar fi avut loc la circa 100 de milioane de ani după naşterea sistemului solar dintr-un nor molecular compus din praf şi gaz.

Oamenii de ştiinţă admit că multe exoplanete din alte sisteme stelare au trecut prin coliziuni de energie ridicată similare la începutul evoluţiei lor. „Dacă aşa au stat lucrurile în ceea ce priveşte Pământul şi Luna, trebuie să fi fost la fel şi în cazul planetelor de dincolo de sistemul nostru solar. Exoplanetele care au la suprafaţa lor apă ar putea fi mult mai numeroase decât s-a crezut anterior. Şi acolo unde este apă, poate fi şi viaţă'', a concluzionat dr. Greenwood.