Aproape 200 de țări care se reunesc pentru conferința climatică ONU în Egipt sunt așteptate să dezbată intens o măsură prin care națiunile bogate să plătească despăgubiri statelor vulnerabile care sunt lovite de dezastre climatice, potrivit Reuters.
Summitul COP27 vine ca urmare a unui an cu astfel de dezastre, precum inundații care au ucis mai mult de 1.700 de oameni în Pakistan și secete care au uscat culturile din China, Africa și Vestul SUA. Aceste evoluții au intensificat cererile statelor aflate în dezvoltare pentru un fond special de „Pierderi și pagube”. Însă în contextul în care țările bogate nu au răspuns la astfel de cereri, problema a stagnat ani de zile.
Ce reprezintă „Pierderi și pagube”?
În discuțiile ONU despre climă, expresia „Pierderi și pagube” se referă la costurile care deja sunt suportate în urma fenomenelor meteo extreme sau în urma impactului schimbărilor climatice, precum nivelul ridicat al mărilor.
Finanțarea climatică până acum s-a concentrat pe reducerea emisiilor de dioxid de carbon pentru a încerca ameliorarea schimbărilor climatice, în vreme ce aproape o treime din bani au mers către proiecte de ajutorare a comunităților să se adapteze la impactul din viitor.
Finanțarea pierderilor și pagubelor ar fi diferită, prin compensarea costurilor pe care țările nu le pot evita sau nu se pot „adapta” la ele.
Însă nu există încă un acord în privința a ceea ce ar trebui să fie „pierderi și pagube” ale dezastrelor climatice. Acestea pot include infrastructura și proprietatea distruse, precum și ecosisteme naturale care sunt mai greu de evaluat, ori bunuri culturale precum vechi cimitire.
Un raport din iunie întocmit de 55 de state vulnerabile estima pierderile legate de impactul climatic în ultimele două decenii la aproape 525 de miliarde de dolari pentru acestea, sau aproape 20% din PIB-ul lor colectiv. Unele cercetări sugerează că până în 2030 astfel de pierderi ar putea ajunge la 580 de miliarde de dolari pe an.
Cine plătește? Cine este plătit?
Întrebările privind plata și destinația banilor sunt foarte dezbătute.
Țările vulnerabile și activiștii au argumentat că țările bogate care au provocat majoritatea schimbărilor climatice cu emisiile lor istorice ar trebui acum să plătească. Statele Unite și Uniunea Europeană s-au abținut la această idee, temându-se de costurile mari.
Dacă statele se pun de acord să lanseze un astfel de fond, ar trebui să clarifice detalii precum de unde ar trebui să vină banii, cât ar trebui să plătească țările bogate și care țări sau ce dezastre se califică pentru a primi despăgubiri.
UE și SUA au blocat o propunere la discuțiile ONU de anul trecut pentru stabilirea unui fond, fiind în schimb de acord cu un „dialog” fără un scop clar. În ultima lună, acestea au semnalat o deschidere mai mare pentru a discuta compensațiile la COP27, însă rămân precaute la crearea unui fond.
Doar câteva guverne au contribuit cu mici angajamente de finanțare, mai mult simbolice, pentru pierderi și pagube: Danemarca și Scoția, precum și regiunea belgiană Valonia.
O finanțare existentă din partea ONU și a băncilor de dezvoltare ajută statele care se confruntă cu pierderi și pagube, însă nu este oficial alocată pentru acest scop.
Ce se va întâmpla la COP27?
Statele în curs de dezvoltare au propus punerea subiectului pierderilor și pagubelor pe agenda summitului, care trebuie adoptată unanim înainte ca discuțiile să înceapă.
Frustrate de dificultățiile și întârzierile de securizare a finanțării climatice, economiile statelor emergente și în dezvoltare sunt acum unite în cererea de stabilire a unui fond de pierderi și pagube la COP27.
Printre ele se află state insulare precum Maldive și Jamaica, și chiar China, ea însăși cel mai mare producător de dioxid de carbon, care a supărat unii oficiali europeni ce spun că Beijingul ar trebui să ofere finanțare climatică și nu să ceară.
Țările au făcut diferite propuneri despre cum ar trebui să arate fondul. Chiar dacă COP27 produce un acord pentru formarea fondului, ar putea dura câțiva ani înainte să fie pregătit să distribuie bani.
Unii diplomați au sugerat ca un „mozaic” de surse de finanțare să fie organizat, față de un fond central.
O altă propunere din partea Alianței Statelor Insulare Mici sugerează ca COP27 să fie de acord cu formarea unui „fond de reacție” găzduit de ONU pentru colectarea banilor din diverse surse pentru țările lovite de dezastre.
UE a sugerat folosirea fondurilor internaționale existente pentru a gestiona pierderile și pagubele, în detrimentul lansării unui fond nou, însă unii experți spun că probleme precum întârzieri lungi fac aceste fonduri neadecvate.
Deja neîncrezătoare după ce națiunile înstărite au eșuat în a livra o finanțare climatică de 100 de miliarde de dolari anual până în 2020, unele țări caută alte căi.
Grupul „V20” de 58 de țări vulnerabile și Grupul celor Șapte (G7) celor mai bogate națiuni plănuiesc să lanseze un efort numit „Global Shield” la COP27, menit să întărească finanțarea pentru asigurări și protecția împotriva dezastrelor.
Între timp, țările vulnerabile din punct de vedere climatic caută contribuții pentru o facilitate pilot la pierderi și pagube. Alte idei includ îndemnul secretarului general ONU Antonio Guterres pentru o suprataxare a profiturilor companiilor de combustibili fosili.
Statul insular Vanuatu, din Pacific, a cerut între timp cea mai înaltă instanță mondială – Curtea Internațională de Justiție – să emită o opinie privind dreptul la protecția împotriva impactului climatic negativ. O opinie CIJ ar putea avea autoritate morală și greutate juridică, întărind cererile de compensare a națiunilor sărace.
Editor : A.C.
