Cel mai vast domeniu sălbatic urban din Europa se află în București
Între cele două războaie mondiale, grădinile bucureştenilor din cartierul Văcăreşti erau pline de farmec şi de prosperitate. Comuniştii le-au confiscat însă În 1948 şi le-au transformat în C.A.P Popeşti Leordeni.
Colectivizarea n-a fost insa îndeajuns. Ceauşescu a vrut sistematizare, aşa că în anii 1980 regimul a demolat tot cartierul. Şi mânăstirea Văcăreşti şi grădinile şi casele veteranilor. Pe locul lor a fost săpată o groapă imensă, pentru amenajarea unui bazin menit să apere Bucureştiul de potenţiale indundaţii. În 1990, ca multe alte proiecte megalomane comuniste nefinalizate, lacul Văcăreşti a fost abandonat de stat, dar râvnit de rechinii imobiliari.
Dan Bărbulescu - director Asociatia Parcul Natural Vacaresti: „Au existat tot felul de planuri, de la terenuri de golf şi hipodrom sau roată, şi aşa mai departe, până la cartiere imobiliare. Zona a fost, inclusiv, concesionată la un moment dat, pe 42 de ani, ilegal, pentru că pe lângă statutul de proiect hidro, nefinalizat, rămas aşa din vremea regimului comunist, zona are şi o foarte încurcată situaţie juridică în acte. Sunt foarte mulţi foşti proprietari pe care Ceauşescu i-a demolat, i-a mutat în blocurile din cartier, care acum îşi cer în justiţie drepturile pe terenurile pe care le-au avut.”
Problemele juridice au ajutat însă natura să se dezvolte. Aşa că, după 26 de ani de haos, cele 184 de hectare de teren, captive în cuva din beton a lui Ceauşescu, s-au transformat în sălbaticul paradis alintat, astăzi "delta dintre blocuri". Un loc unde şi-au găsit adapost lebede şi vidre, vulpi, iepuri şi dihori, broaşte ţestoase, fazani şi peste optzeci de specii de păsări.
Gigel Enache: „Sunt raţele care sunt ocrotite de lege, raţa cu gâtul roşu, vidra, cormorani... Sunt tot felul de păsări. Sunt o sută şi ceva de specii. Plus lebăda, care o am cu pui. Cu şase pui.”
Gigel Enache, sau "Gică din baltă", aşa cum se recomandă, este administratorul neoficial al locului. Ca mulţi alţi nevoiaşi lipsiţi de casă, Gică şi-a ridicat baracă în această junglă urbană, acum vreo 18 ani, şi n-a mai plecat.
Gigel Enache: „Păi... am venit cu un cal şi-o fetiţă mică, de trei ani. În aceşti 18 ani, am mai făcut încă opt copii aici.”
În urmă cu trei ani, un incendiu a mistuit o parte dintre colibele construite din stuf, cartoane şi placaj. Flăcările au omorât un copil, iar autorităţile, care ignoraseră până atunci întreaga zonă, i-au acuzat pe oamenii deltei de neglijenţă şi le-au cerut să plece. Gică şi-a mutat, atunci, familia, în oraş, cu chirie. Dar el a rămas și a continuat să trăiască, în baraca lui, ca pustnicii lipoveni ai adevăratei delte.
Gigel Enache: „Mă scol dimineaţa la 5, îmi beau cafeaua şi îmi iau aşa uşor picioarele la spinare şi o iau de nebun prin baltă. Cu barca, de multe ori, de multe ori cu cameră, că am cameră, sau plec cu lebăda mea: cu Lebăda Bucureşti. Eu sunt şefu, că nu se zbate niciun nebun să-mi spună mie, băi Gică, câte vidre ai, câte păsări, câte astea! Nu!”
În sălbăticia bălţii, Gică se simte ca acasă. Se simte important şi util. Cu barca primită cadou de la Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti a plimbat români şi străini veniţi să admire sălbatica minune urbană din Bucureşti. Doar el ştie unde sunt lebedele, unde-i vizuina vulpilor, unde apare vidra. Şi, de ani mulţi, el este principalul inamic al braconierilor şi principalul colaborator al asociaţiilor implicate în conservarea şi protejarea zonei.
Gigel Enache: „În afară de mine şi de băiatul meu Vali, nu ştie nimeni zona mai perfect ca noi! Zona este protejată prin lege.
- „Ce-o să faci de acum încolo?”
- „Nu ştiu. Ce vor să facă ei cu mine. Că eu am făcut prea mult bine.”
Vali, băiatul cel mare al lui Gică s-a născut în balta Văcăreştiului. Acum nu mai locuieşte aici, dar îşi vizitează tatăl aproape în fiecare zi. Are 16 ani si a abandonat şcoala, munceşte ca salahor, pe unde găseşte, şi practică boxul, de plăcere, la clubul Steaua.
Guvernul şi societatea civilă au căzut de acord că delta este necesară Bucureştiului şi au dat lege de protecţie a întregului areal Văcăreşti. Braconierii, gunoaiele şi teribiliştii vor dispărea din peisajul deltei urbane. Dar laolaltă cu ei va dispărea şi baraca lui Gică.
Gigel Enache: „ Nu ştiu cine va fi aicea în locul meu, dacă eu voi pleca. Dacă eu voi pleca, îţi dau cuvântul meu de om şi pe cinstea mea că se va alege praful! Oricine ar fi.”
Ministrul Mediului garantează că noul Parc Natural Văcăreşti, oficializat cu acte de statul român, va căpăta importanţă şi stil.
Cristiana Paşca Palmer - ministrul Mediului: „Vor fi puncte de observare a păsărilor, în care oamenii, copiii, se pot duce să observe natura în manifestarea ei cotidiană. Îl gândim ca pe un loc pentru oameni şi natură. Deci nu numai pentru protecţia biodiversităţii, ci şi pentru relaxare, pentru agrement, dacă vreţi. Nu va fi un parc de distracţii, nu va fi un Aventura Park, nu vor fi mall-uri acolo, nu vor fi blocuri.”
Dan Bărbulescu, director al Asociației Parcul Național Văcărești: „Zona va fi împărţită în trei părţi mari: zona de protecţie integrală, care va fi zona cu înaltă valoare biodiversă, mai ales zona umedă, unde vin păsările, cuibăresc, sunt specii protejate şi aşa mai departe. Acolo vor intra cercetătorii cu microscopul. Va fi zona de trecere, sau zona tampon, dintre zona de protecţie integrală şi zona de dezvoltare durabilă, care va fi pe dig. Această zonă de dezvoltare durabilă , va permite construcţii uşoare.”
Planul ministrului prevede un parc cu alei şi piste de biciclete, realizate din materiale ecologice. Iar pentru fericirea generală, se vor construi și câteva restaurante şi cafenele, pe malul de ciment.
Cristiana Paşca Palmer - ministrul Mediului: „Dacă te-ai dus, într-o zi, cu familia, şi te-ai plimbat cu bicicleta prin acest parc, să poţi să te duci şi să te relaxezi, să bei o cafea, să bei o apă minerală. Dar toate lucrurile astea se vor gândi în aşa fel încât să nu afecteze caracterul ştiinţific al locului. Şi caracterul de conservare.”
Directorul celui mai implicat ONG din proiectul Văcăreşti este mai rezervat în declaraţii decât ministrul. În opinia sa, nu este loc de restaurante cu muzică şi fum de grătare nici măcar la graniţa dintre oraş şi zona protejată.
Dan Bărbulescu: „Cu pacheţel, se duce acasă, se duce la restaurantul din zonă, se duce la magazin, îşi cumpără de mâncare, vin aici, îşi lasă ambalajele la intrare, într-un tomberon, intră în parc, respectă zona, se întoarce şi îşi aduce aminte că în centrul oraşului Bucureşti a putut să vadă cinci specii de stârci, a putut să vadă unde trăieşte vidra, care e specie protejată, a putut să vadă habitatul ţestoasei de apă europene, specie protejată. A putut să trăiască puţin din natura autentică, să scape, cumva, de tot acest zgomot pe care-l auzim acum.”
În următoarele şase luni, conform legii, Guvernul este obligat să-i găsească noii rezervaţiii un administrator. Acesta va fi selectat, prin licitaţie, strict din sfera universitară şi-a societăţii civile. Până atunci locul va fi complet curăţat şi permanent păzit.
Cristiana Paşca Palmer - ministrul Mediului: „În următoarea lună, vom iniţia o acţiune prin care, întâi intrăm cu utilaje mecanizate, să luăm grosul lucrurilor. Şi apoi chiar m-am gândit să avem o campanie de voluntariat prin care cei care îşi doresc ca acest loc să arate foarte bine, dacă doresc să vină să ajute, să-l curăţăm un pic de pet-uri şi ce mai e pe acolo.”
Dan Bărbulescu: „ Administratorul, oricare va fi el, va trebui să ţină cont de specii şi habitat. Ăsta va fi primul lui obiectiv.”
Dincolo de statut, vieţuitoarele rezervaţiei şi-au câştigat protecţia. Oamenii nu mai au voie sa campeze în paradisul urban și nici să chefuiască lângă grătare. Coşmarul s-a terminat. Teribilismul costă, o mie de lei amendă pentru gunoiul aruncat și trei ani de închisoare pentru braconaj şi distrugerea ecosistemului. Natura și-a reintrat în drepturi!
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
