Cercetătorii de la o universitate din Olanda au dezvoltat un astfel de material care are în compoziţie o specie de bacterii şi substanţa cu care acestea se hrănesc, respectiv o soluţie de calciu lactic.
Atunci când se formează crăpăturile iar apa se infilterază, bacteriile se trezesc din hibernare, îşi consumă hrana şi eliberează un material calcaros care umple crăpăturile.
Bacteriile pot aştepta, în inactivitate, până la 200 de ani iar zidurile reparate de ele pot rezista cu până la 20-30 de ani mai mult decât dacă nu ar fi existat respectivele bacterii în compoziţia materialului.