Ministrul francez de externe Laurent Fabius a fost unul dintre personajele cheie ale acordului de la Paris. Și-a luat în mod serios rolul de maestru de ceremonii și a realizat condițiile necesare unei înțelegeri între cele aproape 190 de țări participante.
Laurent Fabius, ministrul francez de externe: Îi invit pe participanți să adopte proiectul numit „Acordul de la Paris”. Mă uit în sală, văd că reacțiile sunt pozitive, nu aud nicio împotrivire. Acordul de mediu de la Paris este aprobat.
Miza financiară a acordului de mediu este una uriașă. Agenția Internațională pentru Energie estimează că măsurile adoptate la Paris vor costa nu mai puțin de 16.500 de miliarde de dolari până la finalul acestui secol. Însă potrivit Agenției, suma nu este chiar atât de mare câtă vreme țările lumii oricum vor plăti o sumă de patru ori mai mare, 68.000 de miliarde de dolari până în 2040 pentru asigurarea resurselor de energie.â
Tot ce vor trebui să facă de acum încolo va fi să redirecționeze către energie regenerabilă o parte din banii pe care aveau de gând să îi cheltuiasca pe cărbune, petrol și gaze naturale. Totuși, nu se va renunța prea curând la combustibilii fosili. Petrolul va continua să acopere trei sferturi din necesarul mondial de energie în 2030, după cum prognozează Agenția Internațională pentru Energie. Însă cea mai murdară resursă, cărbunele, va fi înlocuit treptat de energia solară, eoliană și hidro. Iar acțiunile companiilor producătoare de panouri fotovoltaice și turbine de vânt au crescut luni, în prima zi de tranzacționare de după acordul istoric de la Paris.
Într-un singur paragraf al documentului sunt două ținte privind limitarea încălzirii globale. Principalul obiectiv este ca temperaturile să fie menținute la două grade Celsius peste nivelul de dinaintea Revoluției Industriale. Însă acesta este doar scenariul pesimist, pentru că, în același timp, vor fi depuse toate eforturile ca încălzirea globală să fie limitată la doar doar 1,5 grade Celsius peste nivelul de dinainte de industrializare. Însă ceea ce a riscat să saboteze negocierile din Franța a fost diferență de dezvoltare dintre țările lumii. Pentru statele sărace o dezvoltare economică pe bază energiei și tehnologiilor verzi este prea scumpă. Iar secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, omul care timp de zece ani a militat pentru acordul semnat în cele din urmă la Paris, spune că înțelege foarte bine această problemă.
Ban Ki-Moon, secretarul general ONU: Sunt sute de milioane de oameni care trăiesc în sărăcie. Cunosc personal aceste probleme. Eu personal am trăit într-o societate care nu avea electricitate.
De aceea, țările bogate le vor acorda subvenții de cel puțin 100 de miliarde de dolari anual țărilor mai sărace pentru a încuraja producția de energie verde și pentru reducerea poluării industriale.