Rezoluția este fundamentată pe declarațiile anterioare ale Națiunilor Unite privind drepturile digitale, în special libertatea de expresie protejată prin prevederile articolului 19 al Declarației Universale a Drepturilor Omului și reafirmă poziția organizației care face trimitere la faptul că „aceleași drepturi pe care oamenii le au când nu sunt conectați la internet, trebuie să fie protejate și atunci când sunt conectați la internet”.
Documentul a fost adoptat prin consens vineri, însă au existat state care s-au opus adoptării precum Rusia, China, Arabia Saudită, Africa de Sud și India. Aceste state au cerut ONU să scoată din proiectul de rezoluție fragmentul care „condamnă fără echivoc măsurile de împiedicare sau întrerupere intenționată a accesului către distribuirea informațiilor în mediul online”.
Astfel de rezoluții nu au valoare juridică obligatorie, însă exercită un tip de presiune asupra guvernelor și oferă credibilitate și suport acțiunilor activiștilor pentru drepturile digitale peste tot în lume.
Decizia Națiunilor Unite vizează în special suspendarea funcționării serviciilor de internet, de vreme ce guvernele lumii au început să folosească această metodă ca un mijloc de control al cetățenilor chiar și cu prilejul unor evenimente minore.
Serviciile de internet mobil au fost blocate în India și Bahrein în timpul unor proteste locale, rețelele de socializare au fost blocate în Algeria pentru a împiedica studenții să copieze la examenele naționale. Luna trecută, după producerea atentatului terorist de la aeroportul din Istanbul accesul la site-urile de socializare a fost redus în Turcia. Potrivit grupului pentru sprijinirea drepturilor digitale Access Now, în 2015 au fost cel puțin 15 opriri ale funcționării serviciilor de internet la nivel mondial, iar de la începutul lui 2016 cel puțin 20 astfel de incidente.