Modulab. Viitorul vine peste noi
Vine viitorul peste noi. Roboţi umanoizi capabili să poarte o conversaţie, module sub formă de braţe care pictează sau care pot înlocui cu succes un bucătar. Sunt doar câteva dintre realizările tehnologice uimitoare din ultimul an. Pentru trei tineri antreprenori din Bucureşti, astfel de tehnologii sunt sursă de inspiraţie într-un proiect demarat în anul 2007: Modulab, un atelier în care tehnologia se îmbină perfect cu arta şi designul. Ce ne aşteaptă în viitor? Ce este Holopix, ecranul care dă iluzia unei holograme? Aflăm de la fondatorii Modulab, laborator de artă, design şi tehnologie din Bucureşti.
Strada Viitorului, Bucureşti, locul în care VIITORUL a prins deja forma. Paul şi Matei Popescu sunt fraţi. În urmă cu 10 ani, împreună cu Ioana Calen, fost jurnalist, au iniţiat proiectul Modulab. Atraşi de felul în care arta, designul şi tehnologia se pot intersecta, aceştia au construit şi amenajat un laborator. Cu banii lor, urmându-şi pasiunea de o viaţă.
Instalaţii interactive, programe capabile să realizeze proiecţii holografice, dispozitive care îmbină lumea fizică şi digitalul. „Da, viitorului!” este deviza tinerilor antreprenori.
Robotul din imagine a fost realizat cu ajutorul unei imprimante 3D şi este o adaptare după umanoidul InMoov creat de designerul şi sculptorul francez Gael Langevin. În varianta sa finală, InMoov dispune de o cameră web ce poate recunoaşte chipul persoanei cu care vorbeşte, poate executa comenzi simple precum ţinerea în mână a unui măr sau chiar să spună „mulţumesc" şi „te iubesc”.
„Încearcă să imite cât mai mult mişcările corpului uman, fiind umanoid, în momentul de faţă vom ajunge undeva la 40 plus grade de libertate. Proiectul, scheletul este deja făcut şi îmbunătăţit aproape zi de zi de o comunitate foarte mare, (...) totul e 100% printat, mai puţin plăcile de piept şi spate pe care noi am ales să le facem dintr-un material transparent, mi s-a părut că arată mai bine. Au fost multe probleme şi ajustări monore pentru că motoarele nu au 28,3 mm, axul e la 5 mm mai în stânga sau mai în dreapta şi atunci implică şi un pic de proiectare 3D pe lângă scheletul deja existent al pieselor”, explică Matei.
Robotul umanoid la care lucrează Paul şi Matei este, însă, doar o mică parte din proiectele care prind viaţă în laborator.
Cu studii în IT, dar şi în filozofie, fondatorii Modulab au dezvoltat programe prin care şi-au propus să arate cât de important este felul în care tehnologia influenţează şi îmbunătăţeşte specia umană.
IOANA CALEN, fondator Modulab: „Cam în 2010, când am început noi să facem primele proiecte şi să vorbim despre Modulab, erau foarte multe iniţiative destul de bune în exterior la care noi ne raportam, dar în România nu exista o nişă culturală în direcţia asta decât la nivel de artă new-media în sensul clasic al cuvântului, vorbim aici de video, foto, mixed media, în sensul de VJ-ing, ştiu că a fost un eveniment la MNAC prin 2007 şi mi se părea foarte tare să faci un fel de mixaj cu conţinut de pe internet în timp real”.
PAUL POPESCU, fondator Modulab: „Din copilărie am pornit cu lucrurile de genul ăsta pentru că am avut şi locul care ne permitea să facem tot felul de experimente - în principal în curtea bunicilor, unde aveam toate uneltele la dispoziţie, şi da, îmi amintesc nişte instalaţii pe care voiam să le facem la momentul respectiv şi ...dar erau nişte jocuri copilăreşti la momentul acela mai mult”.
MATEI POPESCU, fondator Modulab: „Eu sunt IT-ist până înainte de 2010, dar întotdeauna mi-a plăcut meştereala şi făcutul de chestii. Odată cu locul ăsta am învăţat foarte multe, de la sudură până la proiectare în softuri de CAD”.
Magik, cinci instalaţii interactive, un documentar fiction despre istoria Bucureştiului de la radio la internet este unul dintre proiectele Modulab. Expoziţia a fost organizată în anul 2016 la MnaC şi a îmbinat arta interactivă şi conceptul de science exhibition.
Holopix sau ecranul transparent care dă iluzia unei holograme a fost creat de Paul Popescu în anul 2006. Este vorba despre imaginea lui Einstein proiectată pe un strat volatil format din particule foarte fine, ionizate, de apă, trecute printr-un filtru care le electrizează, astfel încât, perdeaua din apă devine ecran.
PAUL POPESCU, fondator Modulab: „Practic, (...) nu e o stare diferită de agregare a apei, nu e abur, ci sunt particule foarte foarte mici de apă care se comportă ca o peliculă şi pe care se poate proiecta”.
IOANA CALEN, fondator Modulab: „Genul acesta de lucrări nu vor intra niciodată în colecţiile permanente (...), însă şi-au găsit cumva o nişă în colaborarea asta între alt gen de instituţii, uneori corporaţii, care le expun în spaţiile lor. De obicei sunt foarte sight specific, ne folosim foarte mult de elementele din spaţiu, folosim foarte mult contextul şi au, o parte dintre ele, o viaţă scurtă, dar mult mai intensă în raport cu receptorul, cu publicul”.
Lectura poate deveni o realitate palpabilă cu ajutorul...sinesteziei. Fragmente din romane celebre sau poezii au prins viaţă cu ajutorul unui device capabil să coreleze textul cu sunetele, culorile şi aromele din rândurile cărţii.
IOANA CALEN, fondator Modulab: „De exemplu, în Ferma animalelor, trebuia să folosim miros de ţigară, miros de bălegar, miros de pământ umed, miros de bere şi am apelat la o bază de mirosuri pe care le-am achiziţionat, am construit un device care ... toate trebuiau să se coreleze pe text astfel încât cei care experimentează textul să poată să-l experimenteze cu toate simţurile, nu doar auditiv”.
Felul în care publicul interacţionează cu tehnologia şi poate remodela ambientul prin intermediul acesteia sunt principii de bază în proiectele Modulab. Un exemplu sunt instalaţiile cu senzori care prind viaţă în prezenţa publicului.
În anul 2016, echipa Modulab a făcut parte dintr-un proiect în care tehnologia, design-ul şi arta au fost folosite în scop social. Instalaţia din lalele a fost creată de Ioana, Paul şi Matei în cadrul unei campanii iniţiate de de Asociaţia de Luptă împotriva Bolii Parkinson, inspirată de poveştile celor 72 000 de pacienţi care sufera de aceasta boală in România.
PAUL POPESCU, fondator Modulab: „Proiectul cu lalele a fost unul destul de interesant, l-am primit ca cerere din partea unei ascociaţii, de tratare a Parkinsonului şi cum simbolul Parkinsonului e laleaua roşie, chiar un horticultor olandez a făcut un soi special pentru cazurile de Parkinson, am zis să facem cumva o instalaţie cu lalele interactive. (...) Caracteristica principală a Parkinsonului este tremurul. Şi lalele redau partea asta de tremur, au un motor care vibrează în interiorul lor, iar în momentul în care cineva le atinge şi stă cu mâna mai mult decât câteva secunde, încetează din tremurat şi redau un mesaj de susţinere a cauzei respective”.
MATEI POPESCU, fondator Modulab: „Ce nu ştiam nici eu e că în crizele puternice de Parkinson, acel tremur, bolnavii de Parkinson se iau în braţe şi luându-se în braţe amplitudinea tremuratului scade foarte mult (...) şi cam asta am încercat noi să arătăm cu lalele, atunci când le atingi, le iei în braţe, ele se opresc din tremurat”.
În anul 2012, echipa Modulab a proiectat pavilionul României la Bienala de Arhitectură de la Veneţia. Expozitia denumita Play Mincu, a constat într-o instalaţie semiotică interactivă având la bază conceptul de timbru de arhitectură.
IOANA CALEN, fondator Modulab: „Am construit o serie de device-uri interactive care făceau aluzie la trei componente din viaţa lui Mincu. Pe de-o parte, componenta birocratică, pentru că el a contribuit la legificarea acestei meserii în România, pe de altă parte, la componenta vizuală, dar şi la relaţionarea cu publicul în sensul că erau nişte timbre pe care vizitatorii le embosau în cadrul expoziţiei cu imagini arhitecturale din România, dar nu numai, şi ulterior puteau inclusiv să trimită oriunde în lume vederi poştale embosate cu acele imagini, astfel încât conţinutul din cadrul expoziţiei să poată fi diseminat oriunde în lume în funcţie de preferinţele vizitatorilor”.
„Nu suntem oameni de ştiinţă, suntem autodidacţi şi credem în democratizarea tehnologiei” spun tinerii futurişti. În condiţiile în care, în România, investiţiile în domeniul cercetării sunt mai degrabă un vis frumos, să ai curajul să te aventurezi pe cont propriu într-un astfel de domeniu...pare de neînţeles. Dar acolo unde există talent şi pasiune, nimic nu este imposibil.
IOANA CALEN, fondator Modulab: „Singurele noastre limite în momentul de faţă cred că sunt limitele de buget. Pentru că tehnologia este atât de avansată, noi avem destul de multă experienţă, pentru că lucrăm în acest proiect de 7 ani aproape, şi cred că putem să facem orice se poate face folosind tehnologia şi cunoaşterea care există în acest moment pe Pământ”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
