Imaginea, care seamănă cu negativul unui film foto, reprezintă o femeie cu chipul albastru, o apariție mai degrabă „demonică”. O vrăjitoare? Un mort viu? Nicidecum!
Uitați-vă fix la punctul alb din mijlocul feței timp de 30 de secunde. Mutați-vă apoi privirea în cadrul alb de la dreapta. Ce vedeți? Apare o femeie brunetă, surânzătoare!
Acestă experiență vă permite să vă testați vederea.
Ce se întâmplă în creierul nostru? Diana Derval, expert francez în neuromarketing și profesor de marketing senzorial în Franța și China, are câteva explicații: „Receptorii ochilor noștri, supuși unei intensități luminoase susținute - așa cum se întâmplă când privim mai îndelung, fără să clipim, la părul femeii în chestiune - vor fi saturați. Imediat, când privim brusc la o suprafață albă, totul apare în alb, cu execepția suprafeței echivalente cu forma părului, care va apărea întunecată. Asta pentru că receptorii pentru acest loc sunt deja obosiți și nu mai captează nimic.
Și dacă nu vedeți nimic după ce priviți negativul? Nu trebuie să vă panicați. Depinde de sensibilitatea fiecăruia. Specialiștii recunosc că explicațiile sunt foarte vagi în ceea ce privește motivele pentru care unele persoane sunt mai puțin predispuse decât altele să reacționeze la această iluzie optică. Totuși, sunt unele piste.
Avem cu toții în ochi o substanță numită „pigmenți maculari”, care filtrează într-o oarecare măsură lumina, ca niște ochelari de soare. Avem, de asemenea, un anumit număr de receptori (sau fotoreceptori) sensibili la lumină. Este foarte probabil ca persoanele cu mai mulți pigmenți maculari și/sau o densitate mai mare de fotoreceptori să fie mai puțin sensibile la acest tip de iluzie, spun experții.