Uter artificial, creat pentru bebeluşii născuţi prematur

Un uter artificial, conceput pentru a ţine în viaţă bebeluşii născuţi prematur şi aflaţi în stare critică, s-a dovedit eficient în testele pe animale. Această reuşită a medicilor americani ar putea să salveze vieţile multor copii care se nasc înainte de termen, informează The Guardian citat de News.ro.

Mai mulţi miei născuţi la un termen echivalent cu 23 de săptămâni de sarcină umană au fost ţinuţi în viaţă şi au părut că se dezvoltă normal în timp ce pluteau în lichid amniotic într-un sac din plastic transparent timp de patru săptămâni după naştere. Medicii spun că această abordare revoluţionară ar putea să amelioreze radical şansele de supravieţuire ale bebeluşilor născuţi atât de devreme, întrucât ei nu pot să respire, să se hrănească şi nici să lupte împotriva infecţiilor fără ajutor medical specializat.

Alan Flake, chirurg neonatal la Children’s Hospital din Philadelphia (CHOP) şi coordonatorul studiului, afirmă că noul sistem ar putea să acţioneze ca un fel de ”punte” de legătură între uterul mamei şi lumea exterioară pentru bebeluşii născuţi după o sarcină de 23-28 săptămâni.

”Dacă putem să sprijinim creşterea şi maturizarea organelor timp de doar câteva săptămâni, putem să îmbunătăţim considerabil şansele de supravieţuire ale bebeluşilor născuţi cu mult timp înainte de termen”, a declarat medicul american.

Medicii din Philadelphia au demarat o serie de discuţii în această perioadă cu US Food and Drug Administration (FDA) şi sunt de părere că astfel de bebeluşi ar putea fi salvaţi cu ajutorul acestui sistem revoluţionar peste cel mult trei ani.

În ultimele decenii, limita de supravieţuire a bebeluşilor prematuri a fost împinsă până la termenul de 23 de săptămâni, însă un procent încă foarte mare din acei bebeluşi suferă din cauza unor probleme de sănătate severe şi permanente din cauza naşterii lor premature.

Medicii care tratează bebeluşii născuţi la 23 de săptămâni - imediat după trecerea momentului ce marchează jumătatea unei sarcini obişnuite - au de înfruntat numeroase riscuri pentru a ţine acei copii în viaţă şi trebuie să minimalizeze efectele negative generate de intervenţiile şi operaţiile invazive.

Acei bebeluşi au în mod tipic o greutate de aproximativ 450 de grame, pleoapele le sunt lipite şi tind să aibă o culoare roşiatică, deoarece pielea lor este atât de subţire încât sângele poate fi văzut cum circulă prin vene, artere şi capilare.

Plâmânii lor, nematurizaţi, au doar câţiva saci cu aer şi cu pereţi mai groşi, în locul milioanelor de mici alveole, din care oxigenul este absorbit cu rapiditate în sânge. Dacă nivelul de oxigen scade, se produc vătămări la nivelul inimii şi creierului. Însă ventilarea manuală este şi ea periculoasă, deoarece plămânilor prematuri le lipsesc membranele externe care îi apără de efectele oxigenului, care poate fi toxic pentru ţesuturi. Prea mult oxigen poate să ducă la o creştere anormală a vaselor sangvine din ochi, iar bebeluşul se va naşte orb.

Emily Partridge, medic neonatal la CHOP şi coautoare a studiului, a spus: ”Doar când te uiţi la ei şi îţi dai seama imediat că ei nu ar trebui să fie aici, nu sunt pregătiţi pentru a se naşte”.

În cadrul acestui studiu, publicat în Nature Communications, şase miei născuţi prematur au fost plasaţi în acele utere artificiale din plastic imediat după efectuarea operaţiei de cezariană, la un termen echivalent cu 23 de săptămâni de sarcină umană. La doar câteva minute după naştere, fiecare miel a fost sigilat în acel ”sac biologic”, conectaţi la dispozitiv care le furnizează oxigen prin cordonul lor ombilical, permiţând astfel sângelui lor să fie reoxigenat şi alimentat cu nitrimente.

În acel ”sac biologic”, mieii rămân scufundaţi într-un înlocuitor al lichidului amniotic, ce conţine nutrimente şi substanţe chimice pentru a le stimula creşterea. În timp ce plutesc în acei saci transparenţi - în unele cazuri timp de patru săptămâni -, mieii au părut că se dezvoltă normal, transformându-se din fetuşi rozalii şi lipsiţi de piele în miei obişnuiţi, cu blană albă şi pufoasă.

Testele au dezvăluit că funcţionarea plămânilor lor este una normală şi controlul medical efectuat pe cel mai vârstnic miel născut cu ajutorul acestei metode - în prezent în vârstă de un an - a arătat că animalul pare să fie perfect normal.

Versiunea pentru oameni a acestui sistem revoluţionar va fi diferită - ea va semăna cu un incubator neonatal umplut cu fluide, cu un geam întunecat, iar bebeluşul va fi monitorizat cu camere video. Profesorul Alan Flake spune că un astfel de dispozitiv, deşi nefamiliar, va fi cel mai probabil mai puţin deranjant pentru părinţi decât actualul sistem, în care bebeluşii născuţi prematur suportă o serie de intervenţii invazive, inclusiv intubare, ventilare şi operaţii chirurgicale.

Creatorii noului sistem au exclus posibilitatea ca o întreagă gestaţie să se desfăşoare extern, aşa cum a descris scriitorul Aldous Huxley în romanul ”Minunata lume nouă”, în care copiii sunt aduşi pe lume cu ajutorul unor utere artificiale.

”Realitatea este că în prezent nu există o astfel de tehnologie la orizont. Nu există nimic în afară de uterul mamei care să poată să sprijine viaţa unui bebeluş în acea perioadă iniţială a sarcinii”, a explicat medicul Alan Flake.

În Mares Britanie, aproximativ 60.000 de bebeluşi - unul din nouă - se nasc prematur în fiecare an şi necesită îngrijiri medicale specializate.

Şansele de supravieţuire pentru un bebeluş născut la 22 de săptămâni sunt aproape zero, însă ele se îmbunătăţesc foarte repede cu fiecare zi pe care bebeluşul o petrece în uterul matern. La un termen de 23 de săptămâni, şansele de supravieţuire sunt de 15%, la 24 de săptămâni sunt de 55%, iar la 25 de săptămâni sunt de 80%.

Cu toate acestea, consecinţele unei astfel de naşteri nu s-au schimbat: un studiu recent a arătat că 45% dintre bebeluşii născuţi înainte de 26 de săptămâni prezentau afecţiuni cognitive severe la vârsta de 11 ani.

Posibilitatea de a prelungi perioada de gestaţie efectivă în afara uterului matern a fost multă vreme considerată ”Sfântul Graal” al tratamentelor aplicate bebeluşilor născuţi prematur, însă, până la acest sistem, cercetătorii nu reuşiseră să depăşească această provocare tehnologică uriaşă.