Un nou studiu controversat despre celebrul Giulgiu din Torino

Un nou studiu criminalistic al urmelor de sânge de pe celebrul Giulgiu din Torino, misterioasa ţesătură în care ar fi fost învelit trupul lui Iisus după crucificare şi până la înviere, a ajuns la concluzia că această relicvă ar fi de fapt un fals fabricat în perioada medievală, transmite Agerpres.

Rezultatele studiului, în care s-a apelat la ajutorul unui voluntar şi a fost folosit şi un manechin, au fost publicate în ultimul număr al revistei Journal of Forensic Sciences. În cadrul studiului cercetătorii au apelat la o tehnică sofisticată de analiză denumită Bloodstain Pattern Analysis (BPA - analiză a caracteristicilor petelor de sânge).

Biserica Catolică nu a formulat o poziţie oficială cu privire la autenticitatea giulgiului pe care a rămas "imprimată" o imagine similară negativului unei fotografii, a unui bărbat care a suferit răni specifice execuţiei prin crucificare.

Pe giulgiu au rămas imprimate faţa şi spatele unui bărbat cu barbă, care avea braţele încrucişate pe piept. O caracteristică a giulgiului sunt petele de sânge ce pare să se fi scurs din zona încheieturilor, a picioarelor şi din zona coastelor.

Scepticii susţin că această pânză, care măsoară 4,4 pe 1,1 metri, este un fals inteligent creat în Evul Mediu. În urma testării cu carbon radioactiv realizată în 1988, cercetătorii au ajuns la concluzia că pânza a fost ţesută între anii 1260 şi 1390. Pe de altă parte, susţinătorii autenticităţii giulgiului au invocat faptul că mostrele de ţesătură care au fost datate au fost prelevate de la marginea giulgiului şi sunt din perioada medievală pentru că atunci ar fi avut loc o operaţiune de restaurare a giulgiului hristic, prin completarea ţesăturii originale, deşirate pe la margini, cu fire de ţesătură noi.

Noul studiu s-a concentrat doar asupra urmelor de sânge de pe giulgiu care provin din câteva răni suferite de Iisus, conform descrierilor din Evanghelii - cele de la mâna stângă, de pe braţe, o rană suferită între coaste, pe o parte - acolo unde Biblia spune că un soldat roman i-a străpuns trupul Mântuitorului cu o lance pentru a fi sigur că acesta a murit - şi nişte pete de sânge în zona taliei.

Un mic tub a fost introdus în încheietura unui voluntar pentru a simula modul în care ar fi picurat sângele dintr-o rană provocată de străpungerea articulaţiei cu un cui (procedură folosită pentru a spori agonia crucificării). Pentru simularea străpungerii lui Iisus între coaste cu o suliţă a fost folosit un manechin.

Apelând la instrumente criminalistice, autorii studiului au ajuns la concluzia că direcţia şi modul scurgerii sângelui, aşa cum apar pe giulgiu, nu coincid cu modul în care ar fi sângerat un om crucificat care ar fi suferit rănile descrise în Evanghelii.

Giulgiul este păstrat într-o casetă specială în Catedrala din Torino şi nu este expus decât la ocazii deosebite.

Presupunând că petele roşiatice de pe Giulgiul din Torino ar fi pete de sânge provenit din rănile care însoţesc crucificarea, rezultatele experimentelor noastre demonstrează că modul în care sângele s-ar fi scurs din astfel de răni nu coincide cu locul unde apar respectivele pete de sânge pe giulgiu, conform studiului.

Fals sau real, povestea Giulgiului din Torino este lungă şi marcată de controverse. După ce a apărut prima oară în Orientul Mijlociu şi în Franţa, a intrat în posesia fostei familii regale italiene, Casa de Savoia, şi a fost adus la Torino în 1578. În 1983 ultimul rege al Italiei, Umberto al II-lea, a lăsat giulgiul prin testament Papei Ioan Paul al II-lea.

Relicva era aproape să fie pierdută pentru totdeauna în 1997 când un incendiu a cuprins Capela Guarini din Catedrala din Torino, locul unde era păstrat. Un pompier şi-a riscat viaţa şi a reuşit să-l salveze din flăcări.