STUDIU. Cum influențează fructele creșterea în dimensiune a creierului

Voluminosul și performantul creier al omului modern este rezultatul unei evoluții îndelungate, iar una dintre etapele cruciale ale acesteia ar fi fost introducerea în alimentație a fructelor, potrivit unui studiu publicat luni în revista „Nature Ecology & Evolution”, informează Agerpres.

Prin descoperirea fructelor și înțelegerea modului în care le-ar putea mânca, unele primate au făcut un mare pas înainte în ceea ce privește dezvoltarea creierului, potrivit cercetătorilor americani. „Mulțumită acestui lucru ne-am dezvoltat incredibil de mult volumul creierului", a declarat cercetătorul Alex Decasien de la Universitatea din New York și co-autor al studiului. "Am făcut să explodeze aportul nutrițional din alimentele pe care le consumăm”, a adăugat acesta.

Pentru a ajunge la aceste concluzii cercetătorii au examinat alimentele preferate de peste 140 de specii de primate. Ei au constatat că speciile care au manifestat o înclinație către fructe și-au dezvoltat creierul cu aproximativ 25% mai mult decât cele care au consumat frunze.

Acest lucru pune în discuție o teorie avansată la mijlocul anilor '90 potrivit căreia relațiile sociale, complexe în cazul primatelor, ar fi fost cele care ar fi contribuit la creșterea în volum a creierelor.

O viață socială importantă, supraviețuirea și reproducția necesită o bună înțelegere a mediului și a altor primate, toate acestea dezvoltând creierul. Un fapt pe care Alex Decasien nu îl neagă, deși cercetătorii nu au găsit nici un indiciu care să ateste legătura dintre mărimea creierul primatelor studiate și complexitatea relației lor sociale. Însă, ceea ce este sigur după cum spune el, e faptul că introducerea fructelor în dietă — un adevărat aport exploziv de zahăr și de energie în comparație cu frunzele — a fost un factor determinant în acest sens.

Dezvoltarea creierului este importantă pentru supraviețuire, însă vine cu un preț la nivel metabolic, aceasta necesitând un consum mai mare de energie. „Creierul reprezintă 2% din greutatea noastră totală, însă el absoarbe 25% din energia pe care o avem”, a adăugat cercetătorul.