Cercetătorii au descoperit cauza fenomenului misterios al craterelor explozive din Siberia. „Un semn terifiant că Arctica se schimbă”

Un crater misterios a apărut acum un deceniu în regiunea arctică a Rusiei, formând o groapă de sute de metri lățime care se afundă într-un abis uriaș. De atunci, peste 20 de astfel de cratere au apărut în diverse zone sălbatice din nordul Siberiei, iar oamenii de știință au găsit o nouă explicație pentru acest fenomen rar care s-ar putea răspândi și înspre zonele locuite, relatează CNN.

În încercarea de a găsi o explicație pentru apariția craterelor uriașe pe teritoriul peninsulelor Iamal și Gîdan din nordul Siberiei, oamenii care au studiat fenomenul au venit cu tot felul de teorii, inclusiv unele mai neconvenționale, precum prăbușirea unor meteoriți sau chiar intervenția extratereștrilor.

Acum, însă, o echipă de ingineri, fizicieni și informaticieni spun că au găsit o nouă explicație. În studiul lor publicat luna trecută, aceștia susțin că apariția craterelor este legată de o combinație de factori asociați cu schimbările climatice și geologia neobișnuită a regiunii.

Oamenii de știință erau deja de acord că aceste cratere se formează atunci când gazele blocate în subteran în zonele de tundră se acumulează până când produc o movilă la suprafață.

Când presiunea din subteran depășește forța pământului de deasupra, movila explodează și evacuează aceste gaze.

Ceea ce rămâne neclar este felul în care această presiune se formează și de unde provin mai exact gazele.

Cercetătorii au descoperit că explicația are legătură cu geologia complexă a acestei zone a Siberiei.

Sub pământ se află un strat gros de permafrost – o combinație de pământ, pietre și sedimente ținute laolaltă de gheață. Sub permafrost se află un strat de „hidrați de metan”, o formă solidă de metan.

Între cele două straturi se află pungi neobișnuite de 1 metru grosime cu apă sărată care nu îngheață în condiții normale de îngheț („cryopeg” în engleză).

Pe măsură ce schimbările climatice cresc tot mai mult temperaturile, stratul superior al solului se topește, ceea ce provoacă scurgerea apei prin permafrost și în aceste pungi cu apă sărată, potrivit cercetătorilor.

Problema este că nu există destul spațiu pentru toată apa adițională, așa că pungile se umflă, presiunea crește și pământul se fracturează, producând crăpături vizibile la suprafață.

Crăpăturile provoacă o scădere bruscă a presiunii din adâncuri care distruge hidrații de metan și produce o eliberare explozivă de gaze.

Acest dans complicat între permafrostul care se topește și metan poate dura mai multe decenii înainte să se producă o explozie, potrivit studiului.

Procesul este specific acestei regiuni, ceea ce înseamnă că dacă vor apărea cratere explozive și în alte locuri cu o altă geologie, „s-ar putea să mai fie un mister de rezolvat”, potrivit Anei Morgado, autoarea studiului și inginer chimic la Universitatea din Cambridge.

Cu toate că alți oameni de știință nu cred că noua descoperire explică întru totul fenomenul misterios, cei mai mulți dintre cercetători spun că schimbările climatice joacă cu siguranță un rol și că ar putea provoca creșterea numărului de explozii pe viitor.

Multe dintre cratere au apărut în ani în care vara a fost neobișnuit de caldă și ne putem aștepta la intensificarea fenomenului pe măsură ce zona arctică continuă să se încălzească.

Cu toate că cantitatea de metan produsă de fiecare crater în parte nu este extrem de mare pentru a avea un impact profund asupra încălzirii globale, „este un semn înspăimântător că Arctica se schimbă”, a spus și Lauren Schurmeier, geofizician de la Universitatea din Hawaii.

Deși cele mai multe cratere apar în zone foarte izolate, există temeri că fenomenul ar putea afecta și zonele rezidențiale sau cele industriale unde se desfășoară operațiuni de extracție a petrolului și gazelor.

Pentru Morgado, aceste cratere reprezintă dovada că oamenii schimbă clima și destabilizează Pământul în noi moduri. „Și este foarte rapid. Nu mai este vorba de milenii; se întâmplă în câteva decenii”, a avertizat autoarea studiului.

Editor : Raul Nețoiu