Lauri Jetsu, astrofizician la Universitatea din Helsinki, urmează o tradiție veche de mii de ani. Timp de mai bine de un deceniu, a studiat steaua Algol, una dintre cele mai neobișnuite stele de pe cer, care își schimbă vizibil luminozitatea odată la câteva zile. Cercetările sale sugerează că aceste fluctuații au fost observate încă din vremea Egiptului antic și că observațiile făcute cu mai bine de 3.000 de ani în urmă pot ajuta la descoperirea motivului pentru care Algol se comportă astfel, relatează NBC.
Cel mai recent studiu al lui Jetsu, publicat luna trecută în Astrophysical Journal, sugerează că așa-numita „Stea Demon” ar putea fi orbitată de încă cinci stele, cele mai multe dintre ele cu lumină prea slabă pentru a fi văzute.
„A fost o surpriză pentru mine. Probabilitatea de a găsi două stele în același sistem este foarte mică. Nimeni nu a găsit atât de multe”, spune el.
Algol și-a luat numele de la expresia arabă „Raʾs al-Ghūl”, care înseamnă „Capul Demonului”. A fost mult timp considerată o „stea cu ghinion”, probabil din cauza schimbărilor de luminozitate.
Astronomii știu încă din anii 1880 că Algol face parte dintr-un sistem binar. Schimbările de luminozitate sunt cauzate de două stele care orbitează la câteva milioane de kilometri una de cealaltă, astfel încât ele se văd ca o singură stea pe Pământ. Lumina strălucitoare de la steaua mai mare este eclipsată la fiecare câteva zile de partenera sa mai mai mică și mai puțin luminoasă.
Dar oamenii de știință cred că micile variații ale luminii de la Algol ar putea fi cauzate de și mai multe stele care orbitează în sistem. Pentru a confirma această ipoteză, Jetsu a aplicat o nouă metodă matematică la datele înregistrate de-a lungul anilor privind luminozitatea lui Algol și a descoperit semnale regulate care sugerează că ar putea exista până la cinci stele însoțitoare în sistem.
Unul dintre însoțitori este deja cunoscut ca a treia stea a lui Algol, care orbitează perechea centrală la o distanță dublă față de cea dintre Pământ și Soare. Multe alte stele au o stea însoțitoare în orbită – așa-numitele „stele duble” sau „binare” – și câteva au evoluat pentru a avea trei. Dar noul studiu sugerează că sistemul Algol poate avea alte patru stele însoțitoare care nu au fost încă văzute.
Jetsu și colegii săi au publicat patru lucrări de cercetare despre Algol, iar el are pe mâna dreaptă un tatuaj cu o hieroglifă care reprezintă numele egiptean antic al stelei.
„L-am făcut în 2018 pentru că ne-a luat aproximativ 10 ani să publicăm rezultatele și doi dintre coautorii lucrării au murit în acel timp”, a spus el.
Jetsu sugerează că egiptenii antici observaseră schimbările de luminozitate ale lui Algol, care pot fi văzute cu ochiul liber. Lumina devine vizibil mai slabă timp de aproximativ 10 ore, aproape la fiecare trei zile, când steaua mai mică a perechii centrale care orbitează strâns trece prin fața stelei mai mari.
Cercetările lui Jetsu sugerează, de asemenea, că duratele eclipselor lui Algol înregistrate în timpurile antice și moderne sunt diferite - el crede că acum sunt cu aproape o jumătate de oră mai scurte decât în urmă cu 3.200 de ani. Acestea pot fi folosite pentru a determina cât de repede este „devorată” partenera mai mică a lui Algol de gravitația stelei mai mari, așa cum se întâmplă adesea în sistemele binare.
Se crede că ideea că Algol este o stea cu ghinion ar fi fost adoptată din Egipt de către grecii antici, care au decis că reprezintă un ochi în capul Meduzei.
În mitologie, Meduza a fost ucisă de Perseu, a cărui constelație domină acea parte a cerului. Vechile hărți stelare îl înfățișează pe Perseu strângând capul Meduzei, care avea puterea de a-i transforma pe oameni în piatră.
Numele lui Algol provine din tradiția arabă medievală și pare să se bazeze pe mitologia greacă, a spus astronomul Ed Krupp, directorul Observatorului Griffith din Los Angeles.
„Acest lucru nu reflectă o tradiție populară mai veche a unei stele ciudate, ci este o consecință a faptului că astronomia greacă a fost preluată în lumea islamică,” spune el.
Krupp a scris mai multe cărți despre astronomia antică, dar nu a fost implicat în cercetările lui Jetsu.
Astrofizicianul Jason Ybarra, profesor asistent la Davidson College din Carolina de Nord, care nu a fost implicat în studiu, este precaut în ceea ce privește rezultatele studiului.
„Probabilitatea formării unui sistem stelar multiplu, cu șapte stele însoțitoare, este foarte scăzută”, a spus el.
E nevoie de mai multe cercetări pentru a exclude alte cauze ale variațiilor regulate ale luminii detectate de la Algol, cum ar fi ciclurile câmpurilor magnetice ale stelelor principale, care le-ar putea afecta în mod direct luminozitatea, a explicat el.
Editor : M.B.
