Cea mai mare furtună din sistemul nostru solar se mișcă în mod neașteptat. Ce spun astronomii despre Marea Pată Roșie
Noile imagini cu Marea Pată Roșie a lui Jupiter, capturate de telescopul spațial Hubble, arată că cea mai mare furtună din sistemul nostru solar, veche de 190 de ani, se mișcă într-un mod neașteptat, informează CNN.
Observațiile făcute cu telescopul spațial Hubble timp de peste 90 de zile din decembrie până în martie, arată că Marea Pată Roșie nu este atât de stabilă pe cât pare, potrivit astronomilor.
Ce este Marea Pată Roșie
Marea Pată Roșie, sau GRS, este un anticiclon sau o circulație mare de vânt în atmosfera lui Jupiter, care se rotește în jurul unei zone centrale de înaltă presiune de-a lungul centurii sudice a norilor latitudini medii a planetei. Furtuna este atât de mare - cea mai mare din sistemul solar - încât Pământul ar putea încăpea în ea.
Deși furtunile sunt în general considerate instabile, Marea Pată Roșie a persistat timp de aproape două secole. Dar schimbările observate par legate de mișcarea și dimensiunea acesteia.
Imaginile surprinse arată că vortexul se „agită” ca gelatina și se extinde și se contractă în timp.
Cercetătorii au descris observația într-o analiză publicată în The Planetary Science Journal și prezentată miercuri la cea de-a 56-a întâlnire anuală a Diviziei pentru Științe Planetare a Societății Americane de Astronomie din Boise, Idaho.
„Deși știam că mișcarea sa variază ușor în longitudine, nu ne așteptam să vedem și dimensiunea oscilând. Din câte știm, nu a fost identificat acest lucru înainte”, a declarat autorul principal al studiului Amy Simon, un om de știință planetar la Centrul de Zbor Spațial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
„Este cu adevărat prima dată când avem cadența de imagistică adecvată a GRS”, a spus Simon. „Cu rezoluția înaltă a lui Hubble, putem spune că Marea Pată Roșie se strânge și mărește în același timp, în timp ce se mișcă mai rapid și mai lent. Este foarte neașteptat.”
O furtună extraterestră schimbătoare
Astronomii au observat emblematica pată purpurie și, uneori, observațiile au ca rezultat surprize, inclusiv cea mai recentă revelație că forma ovală a furtunii își poate schimba dimensiunile și poate arăta mai mică sau mai mare uneori.
Recent, o echipă separată de astronomi s-a uitat în inima Marii Pete Roșii folosind telescopul spațial James Webb pentru a capta noi detalii în lumina infraroșie. Observațiile făcute cu Hubble au fost realizate în lumină vizibilă și ultravioletă.
Studiul, publicat pe 27 septembrie în Journal of Geophysical Research: Planets, a arătat că Marea Pată Roșie este rece în centru, ceea ce face ca amoniacul și apa să se condenseze în interiorul vortexului și să creeze nori groși. Echipa de cercetare a detectat, de asemenea, fosfina gazoasă din furtună, care ar putea juca „un rol în generarea acelor misterioase” culori care fac Marea Pată Roșie atât de emblematică, a declarat coautorul studiului Leigh Fletcher, profesor de științe planetare la Universitatea Leicester.
Oamenii de știință de la NASA folosesc ochiul ascuțit al lui Hubble pentru a urmări comportamentul furtunii o dată pe an prin programul Outer Planet Atmospheres Legacy, sau OPAL, pe care îl conduce Simon. Oamenii de știință folosesc acest program pentru a observa planetele exterioare din sistemul nostru solar și pentru a vedea cum se schimbă în timp.
Dar noile observații au fost obținute separat printr-un program dedicat studierii Marii Pete Roșii mai detaliat, urmărind cum s-a schimbat furtuna în câteva luni, mai degrabă decât un instantaneu anual unic.
„Pentru ochiul neantrenat, norii în dungi ai lui Jupiter și celebra furtună roșie ar putea părea statici, stabili și de lungă durată”, a spus Fletcher. „Dar o inspecție mai atentă arată o variabilitate incredibilă, cu modele meteorologice haotice la fel de complexe ca orice avem aici pe Pământ. Oamenii de știință planetari s-au străduit de ani de zile să vadă tipare în această variație, orice ar putea să ne dea o înțelegere asupra fizicii care stau la baza acestui sistem complex.”
Fletcher nu a fost implicat în noul studiu.
La ce ajută observațiile despre Marea Pată Roșie
Perspectivele adunate prin observațiile programului cu privire la cele mai mari furtuni din sistemul nostru solar pot ajuta oamenii de știință să înțeleagă cum ar putea fi vremea pe exoplanete care orbitează alte stele. Aceste cunoștințe le pot extinde înțelegerea proceselor meteorologice dincolo de cele pe care le avem pe Pământ.
Echipa lui Simon a folosit imaginile de înaltă rezoluție ale lui Hubble pentru a arunca o privire detaliată asupra modificărilor de dimensiune, formă și culoare ale Marii Pete Roșii.
„Când ne uităm îndeaproape, vedem că multe lucruri se schimbă de la o zi la alta”, a spus Simon.
Schimbările au inclus o strălucire a miezului furtunii atunci când Marea Pată Roșie este la cea mai mare dimensiune pe măsură ce oscilează.
„Pe măsură ce accelerează și decelerează, GRS-ul împinge curenții cu jet de vânt la nord și la sud de acesta”, a declarat coautorul studiului Mike Wong, planetar la Universitatea din California, Berkeley, într-un comunicat. „Este asemănător cu un sandviș în care feliile de pâine sunt forțate să iasă afară atunci când există prea multă umplutură în mijloc.”
Astronomii au observat că Marea Pată Roșie se micșorează de la începutul programului OPAL cu un deceniu în urmă și prevăd că va continua să se micșoreze până când va ajunge la o formă stabilă, mai puțin alungită, ceea ce ar putea reduce vibrația.
„În momentul de față își umple excesiv banda de latitudine față de câmpul de vânt. Odată ce se micșorează în interiorul acelei benzi, vânturile o vor menține într-adevăr pe loc”, a spus Simon.
Noul studiu cu Hubble completează mai multe piese ale puzzle-ului despre Marea Pată Roșie, a spus Fletcher. În timp ce oamenii de știință au știut că deriva spre vest a furtunii are o oscilație inexplicabilă de 90 de zile, modelul de accelerare și decelerare nu pare să se schimbe, deși furtuna se micșorează, a spus el.
„Urmând GRS timp de câteva luni, Hubble a arătat că anticiclonul însuși își schimbă forma odată cu această oscilație”, a spus Fletcher. „Schimbarea formei este importantă, deoarece poate afecta modul în care marginea vortexului interacționează cu alte furtuni trecătoare. Pe lângă superbele imagini cu Hubble, acest studiu arată puterea de a observa sistemele atmosferice pe perioade lungi de timp. Avem nevoie de acest tip de monitorizare pentru a identifica aceste modele și este clar că, cu cât vizionăm mai mult timp, cu atât vedem mai multă structură în furtuna haotică.”
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
