O misterioasă undă radio din spațiu îi captivează, recent, pe astronomii aflați în căutarea semnelor existenței vieții extraterestre. Unda radio pare că vine din direcția sistemului Proxima Centauri, steaua cea mai apropiată de Sistemul Solar.
Unda radio a fost captată în timpul a 30 de ore de observații ale telescopului Parkes din Australia, în timpul lunilor aprilie și mai ale anului trecut, conform The Guardian. Analiza acestora este în desfășurare de ceva vreme, însă cercetătorii încă nu au putut identifica dacă el vine de la un emițător terestru, precum un echipament de la sol sau un satelit în trecere.
Astronomii care lucrează în cadrul proiectului „Breakthrough Listen” se ocupă constant de ascultarea sunetelor din spațiu, dar până acum, toate undele radio pe care le-au captat au putut fi atribuite unor surse terestre. Nu și de această dată, însă.
Acest ultim semnal ar putea avea și el ca origine o sursă obișnuită de pe Pământ, însă fasciculul îngust cu o frecvență de aproximativ 980 mhz, pare să fie consistent cu mișcarea unei planete îndepărtate, fapt ce face și mai interesant acest misterios fenomen. În urma descoperirilor, cercetătorii pregătesc un articol științific în care își detaliază concluziile inițiale.
Unda radio venită din direcția stelei Proxima Centauri, o pitică roșie la distanță de 4,2 ani lumină de pământ, nu a mai fost detectată de la prima sa observare, conform cercetătorilor – „este vorba de un prim candidat serios de la semnalul Wow!”, a declarat un cercetător care a cerut să rămână anonim.
Semnalul „Wow!” de care vorbește astronomul a fost un fascicul scurt de unde radio detectat de observatorul Big Ear Radio din Ohio în 1977. Acest semnal, extrem de neobișnuit, a provocat atunci un val de entuziasm printre cercetători. Jerry Ehman, astronomul care a observat primele date a scris „Wow!” lângă observațiile sale inițiale, iar de aici a venit și numele semnalului.
Ce este programul Breakthrough Listen și ce speră cercetătorii se găsească
Lansat în 2015 de către Yuri Milner, un investitor în tehnologie și știință din Silicon Valley, proiectul Breakthrough Listen are ca scop „ascultarea” undelor radio din spațiu care ar putea să vină dinspre milioanele de stele din apropierea Pământului, în speranța că ar putea detecta transmisiuni rătăcite sau intenționate din partea vreunei civilizații extraterestre.
La evenimentul de deschidere al proiectului, regretatul Stephen Hawking spunea că „omenirea are o nevoie adânc înrădăcinată de a explora, de a învăța, de a ști. Se întâmplă, de asemenea, să fim și creaturi sociale. Este important pentru noi să știm dacă suntem singuri în întuneric”.
Provocarea pentru astronomii implicați în Breakthrough Listen și alții devotați încercării de a găsi viață inteligentă în spațiu este aceea de a găsi potențiale așa-zise „tehnosemnături” printre numeroasele unde radio cu care este bombardat Pământul în fiecare zi de echipamentul uman.
Proxima Centauri și șansele de a găsi viață extraterestră în sistemul stelar cel mai apropiat de Pământ
Deși nu poate fi observată cu ochiul liber, Proxima Centauri este riguros cercetată de astronomi. Cel puțin două planete orbitează mica stea – una dintre ele este un gigant gazos, asemănător planetelor Jupiter, Saturn, Uranus sau Neptun, iar a doua se presupune că ar fi o planetă telurică, cu scoarță solidă, în jur de 17% mai mare decât Pământul.
Cunoscută drept Proxima b, planeta din sistemul Proxima Centauri își încheie mișcarea de revoluție o dată la 11 zile terestre și se află în așa-zisa „zonă habitabilă” unde temperaturile sunt adecvate pentru formarea apei lichide.
Acest lucru nu înseamnă, însă, că Proxima b are apă lichidă pe suprafața ei, iar în ciuda poziției bune pe care o are, ea ar putea avea, totuși, un climat ostil vieții. În 2017, cercetători de la NASA au concluzionat, folosind un model virtual, că dacă Proxima b ar fi avut o atmosferă similară celei de pe Pământ, ea ar fi fost dezintegrată de radiația intensă și de furtunile solare pe care le dezlănțuie steaua în jurul căreia orbitează. Astfel, planeta veche de 4 miliarde de ani și-ar fi putut pierde întreaga atmosferă într-o perioadă de 100 de milioane de ani.
Însă aceasta nu este singura problemă a Proxima b. Planeta este mult prea aproape de steaua ei, iar gravitația acesteia îi ține mișcarea de rotație în sincron cu cea de revoluție, același fenomen fiind observabil și în ce privește Luna. Acest lucru înseamnă că o față a planetei este luminată constant de stea, în timp ce cealaltă se află în întuneric constant – „E greu de crezut că poți avea un sistem climatic stabil și tot ce este necesar pentru formarea vieții de la bacterii și până la forme inteligente de viață într-un asemenea sistem”, a concluzionat Lewis Dartnell, profesor astrobiolog la Universitatea din Westminster.
Editor : Adrian Dumitru
