Nu râdeți, s-a făcut un STUDIU pe tema asta: „De ce fug oamenii de urși”

Un studiu, semnat de cercetători de la Trinity College Dublin și Google, explică modul în care creierul ia măsuri în funcție de ceea ce vede.

De la un urs amenințător din pădure la un prieten zâmbitor la o petrecere, creierul nostru procesează în permanență stimuli emoționali și ne ghidează reacțiile. Dar cum anume transformă creierul nostru ceea ce vedem în acțiuni adecvate? Un nou studiu aruncă o lumină nouă asupra acestui proces complex, dezvăluind modul sofisticat în care creierul nostru codifică informațiile emoționale pentru a ghida comportamentul.

Răspunderea în mod adecvat la stimulii emoționali

Condus de Prof. Sonia Bishop, în prezent președinte al catedrei de psihologie de la Trinity College Dublin, și Samy Abdel-Ghaffar, cercetător la Google, studiul analizează modul în care o anumită regiune a creierului, denumită cortexul temporal occipital (OTC), joacă un rol crucial în procesarea informațiilor vizuale emoționale.

Concluziile sale sunt publicate în Nature Communications. Și traduse într-un limbaj relativ mai accesibil de StudyFinds.

"Este extrem de important pentru toate speciile să fie capabile să recunoască și să răspundă în mod adecvat la stimuli emoționali majoritari, indiferent dacă acest lucru înseamnă să nu mănânce mâncare stricată, să fugă de un urs, să se apropie de o persoană atrăgătoare într-un bar sau să consoleze un copil înlăcrimat", explică Bishop.

Cercetătorii au folosit tehnici avansate de imagistică cerebrală pentru a analiza modul în care OTC răspunde la o gamă largă de imagini emoționale. Ei au descoperit că această regiune a creierului nu doar clasifică ceea ce vedem - ci și codifică informații despre conținutul emoțional al imaginilor într-un mod care este deosebit de potrivit pentru ghidarea comportamentului.

O gamă diversă de răspunsuri. Stimuli pozitivi și stimuli negativi. Și multe nuanțe

Una dintre principalele concluzii ale studiului este că, de obicei, creierul nostru nu procesează pur și simplu stimulii emoționali în termeni de "abordare" sau "evitare". În schimb, OTC pare să reprezinte informațiile emoționale într-un mod mai nuanțat care permite o gamă diversă de răspunsuri.

"Cercetările noastre arată că, bunăoară, cortexul occipital, temporal este acordat nu numai la diferite categorii de stimuli, dar, de asemenea, descompune aceste categorii pe baza caracteristicilor lor emoționale într-un mod care este bine adaptat pentru a ghida selecția între comportamente alternative", spune Bishop.

De exemplu, răspunsul creierului la un urs mare și amenințător ar fi diferit de răspunsul său la un animal slab și bolnav - chiar dacă ambele ar putea intra în general în categoria "a evita". În mod similar, reprezentarea de către creier a unui potențial partener ar fi diferită de reprezentarea sa a unui copil drăguț, deși... ambele sunt stimuli pozitivi.

Modelare voxel-wise

Studiul a utilizat o tehnică numită modelare voxel-wise, care a permis cercetătorilor să examineze activitatea creierului la un nivel foarte fin. "Această abordare ne-a permis să explorăm reprezentarea împletită a caracteristicilor categoriale și emoționale ale scenei și a deschis ușa către o nouă înțelegere a modului în care reprezentările OTC prezic comportamentul", spune Abdel-Ghaffar.

Prin aplicarea tehnicilor de învățare automată la datele de imagistică cerebrală, cercetătorii au descoperit că modelele de activitate din OTC au fost remarcabil de bune în a prezice ce tipuri de răspunsuri comportamentale ar asocia oamenii cu fiecare imagine. În mod ciudat, aceste predicții bazate pe activitatea cerebrală au fost mai precise decât predicțiile bazate exclusiv pe caracteristicile obiective ale imaginilor în sine.

Acest lucru sugerează că OTC face mai mult decât să reprezinte pasiv ceea ce vedem - transformă activ informațiile vizuale într-un format optimizat pentru a ne ghida acțiunile în situații încărcate emoțional.

Aceste descoperiri nu numai că avansează în înțelegerea noastră asupra modului în care creierul procesează informațiile emoționale, dar ar putea avea, de asemenea, implicații importante pentru cercetarea sănătății mintale. După cum subliniază profesorul Bishop, "paradigma utilizată nu implică o sarcină complexă, ceea ce face ca această abordare să fie adecvată în viitor, de exemplu, pentru o mai bună înțelegere a modului în care persoanele cu o serie de afecțiuni neurologice și psihiatrice diferă în ceea ce privește procesarea stimulilor naturali emoționali".

Prin dezvăluirea modurilor în care creierul nostru codifică informațiile emoționale, studiul ne aduce cu un pas mai aproape de înțelegerea modului în care navigăm în peisajul emoțional complex al lumii noastre. De la interacțiunile sociale de zi cu zi la situațiile de viață și de moarte, creierul nostru lucrează în permanență în culise, folosind reprezentări neuronale sofisticate pentru a ne ajuta să răspundem în mod adecvat la stimulii emoționali pe care îi întâlnim.

Editor : Sebastian Eduard