Ce povești ascund artefactele recuperate de pe epava Titanicului și păstrate zeci de ani într-un depozit secret (BBC)

O poșetă din piele de aligator și sticluțe mici de parfum care încă mai păstrează mirosul original sunt doar câteva dintre prețioasele artefacte recuperate de pe cea mai faimoasă epavă din lume – Titanic. Locația exactă a depozitului în care aceste obiecte sunt ținute nu poate fi dezvăluită întrucât este un secret bine păzit, potrivit BBC. Înăuntru, rafturile sunt pline cu mii de amintiri, fiecare cu o poveste ascunsă ce așteaptă să fie descoperită.

„Este o poșetă mică cu adevărat frumoasă și elegantă”, spune Tomasina Ray, director de colecții pentru RMS Titanic Inc, compania care a recuperat aceste artefacte.

Firma americană are drepturile de recuperare a obiectelor de pe faimoasa navă scufundată în 1912 după ce s-a izbit de un iceberg, iar până acum a strâns 5.500 de obiecte – o parte din această colecție a fost expusă în multe locuri din jurul lumii.

Poșeta este făcută din piele de aligator și a supraviețuit mai multe decenii în adâncurile Oceanului Atlantic. Chiar și obiectele delicate dinăuntrul poșetei s-au păstrat, dezvăluind detalii despre viața proprietarului lor – o pasageră de la clasa a III-a pe nume Marian Meanwell.

„Ea era o modistă (femeie care confecționează pălării și alte accesorii de damă) de 63 de ani”, spune Tomasina. „Și călătorea în SUA ca să fie cu fiica ei care rămăsese de curând văduvă.”

Printre amintirile păstrate înăuntrul poșetei se numără și o fotografie foarte ștearsă cu o femeie despre care se crede că ar fi mama lui Marian.

Marian avea la ea și actele necesare pentru a începe o nouă viață în America, inclusiv o scrisoare de recomandare de la proprietarul apartamentului în care locuise la Londra. Acesta a scris: „Am găsit întotdeauna că doamna Meanwell este o chiriașă bună care plătește la timp.”

Marion avea la ea și carnetul de inspecție medicală – toți pasagerii de la clasa a III-a trebuiau să demonstreze că nu aduc boli în America. Dar tot acest document dezvăluie și o întâmplare nefericită care i-a pecetluit soarta.

Marian Meanwell avea un loc rezervat pe Majestic – o altă navă deținută de compania White Star Line, care opera și Titanicul. Pachebotul Majestic nu a mai plecat din port, așa că Marion a fost transferată pe Titanic și, astfel, a devenit una dintre cele peste 1.500 de persoane care și-au pierdut viața.

„Faptul că putem să îi spunem povestea și că avem aceste obiecte este foarte important. Altfel, ea este doar un alt nume de pe listă”, spune Tomasina.

Chiar și după zeci de ani de la producerea dezastrului, aroma puternică a unor sticluțe cu parfum recuperate din epava Titanicului se poate simți încă.

„Un comerciant de parfumuri se afla la bord și avea peste 90 de astfel de flacoane mici de parfum”, explică Tomasina.

Numele lui era Adolphe Saalfeld și călătorea la clasa a II-a.

Saalfeld a fost unul dintre cei 700 supraviețuitori ai dezastrului. Dar cum femeile și copiii aveau prioritate în timpul evacuării vasului, unii dintre bărbații care au reușit să scape cu viață s-au simțit vinovați.

„El a murit până când am găsit noi [parfumurile]”, spune Tomasina. „Dar din câte știu, el a trăit simțindu-se puțin vinovat – sindromul supraviețuitorului.”

Din aceeași colecție face parte și o sticlă care încă are șampanie în ea și cu dopul pus. „Un pic de apă probabil că a intrat prin dop în timp ce se comprima și presiunea se echilibra. Și apoi s-a așezat pe fundul oceanului.”

„Sunt o grămadă de sticle pe fundul oceanului și multe oale pentru că Titanicul s-a destrămat chiar în dreptul uneia dintre bucătării”, spune Tomasina.

Vasul era plin de sticle de șampanie pentru pasagerii de la clasa I, care erau tratați cu cele mai bune băuturi și feluri de mâncare.

„Era ca un palat plutitor și Titanicul era conceput să fie cel mai luxos pachebot”, spune Tomasina.

Au fost recuperate și o parte din niturile folosite la construcția navei cu care au fost îmbinate plăcile groase de oțel. În total, trebuie să fi fost peste 3 milioane de astfel de nituri.

„Când Titanicul s-a scufundat, a apărut o teorie potrivit căreia au folosit materiale de calitate mai proastă și, poate, asta a făcut ca [vasul] să se scufunde mai repede”, explică Tomasina.

Niturile recuperate au fost testate și s-a descoperit că ele conțineau concentrații mari de zgură, un material ca sticla care se poată să fi făcut niturile mai fragile la temperaturi joase.

„Dacă aceste nituri erau fragile și un cap de nit s-a desprins mai ușor, atunci poate că asta a permis cusăturii să se deschidă acolo unde a lovit icebergul și a făcut-o mai mare decât ar fi fost altfel.”

Tomasina spune că mai sunt multe lucruri de descoperit despre felul în care vasul s-a scufundat.

Până acum, toate artefactele care au fost colectate au provenit de pe fundul oceanului, unde o parte din obiectele de pe vas s-au împrăștiat. RMS Titanic Inc, însă, vrea să recupereze un obiect de pe vasul propriu zis – echipamentul radio Marconi care a transmis mesajul SOS din noaptea în care nava s-a scufundat.

Unii oameni cred că epava este ca un cimitir și că locul nu ar trebui perturbat.

Compania continuă, însă, să exploreze epava și să găsească obiecte care le-au aparținut cândva pasagerilor de pe Titanic, fiecare dintre ele având propria sa poveste care nu a mai fost dezvăluită niciodată.

Editor : Raul Nețoiu