Un supraviețuitor de pe Titanic povestește cum a fost salvat de la îngheț chiar de femeia pe care o ajutase să urce în barca de salvare
La mai bine de un secol de la scufundarea Titanicului în primul său voiaj, mărturia supraviețuitorului Frank Prentice rămâne și până azi o relatare impresionantă și sfâșietoare a terorii resimțite de cei aflați la bord, scrie BBC.
Frank Prentice avea 23 de ani când a supraviețuit incidentului care a captat atenția întregii lumi. Într-un interviu luat 67 de ani mai târziu, era clar că Prentice era încă bântuit de acea noapte teribilă.
Peste 1.500 de persoane au murit atunci când Titanicul s-a izbit de un iceberg în Oceanul Atlantic pe 14 aprilie 1912, ceea ce a dus la scufundarea vasului.
Prentice lucra ca asistent al comisarului de bord și se ocupa de distribuirea banilor și a proviziilor la bordul vasului în prima sa călătorie pe mare.
Într-un documentar BBC din 1979, Prentice și-a amintit momentul în care a simțit pentru prima oară că ceva s-ar putea să nu fie în regulă.
„Nu a fost niciun impact propriu-zis”, a povestit Prentice. „A fost ca și când ai pune brusc frână la mașină și asta a fost totul – s-a oprit. Aveam un hublou deschis și m-am uitat afară și cerul era limpede, stelele luceau, marea era complet calmă și mă gândeam, nu puteam să înțeleg [ce s-a întâmplat]”.
Când Prentice a ieșit din cabina sa ca să investigheze, a observat puțină gheață, dar nu era niciun semn că vasul ar fi lovit vreun iceberg sau că s-ar fi produs vreo avarie. Sub apă, însă, stricăciunea cauzată așa zisului „vas de nescufundat” era un catastrofală.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
A venit, apoi, ordinul ca femeile și copii să se urce în bărcile de salvare, dar Prentice a spus că au fost două motive pentru care mulți dintre pasageri erau reticenți să urmeze instrucțiunile: coborârea în apă se făcea de la o înălțime de peste 21 de metri, iar nimeni nu se aștepta ca vasul să se poată scufunda.
„Nu uitați că aveam 16 bărci de salvare și toate cărau 50 [de persoane] și dacă ar fi fost pline am fi putut salva 800, însă am salvat doar 500.”
Prentice și alți câțiva bărbați au fost instruiți să strângă toții biscuiții pe care îi puteau căra din magazie. Până când au reușit să se întoarcă pe punte, vasul se înclina deja foarte mult și nu și-a mai putut face loc ca să ajungă la bărcile de salvare.
În timp ce se grăbea să își pună vesta de salvare pe el, vasul se scufunda deja foarte repede, iar pasagerii de la clasa a treia care se înghesuiau pe punte erau tot mai panicați.
Și, atunci, Titanicul s-a rupt în două. „Dintr-o dată, [vasul] s-a ridicat repede și puteai să auzi cum se trântea totul prin el.”
Prentice se ținea de o scândură în timp ce jumătate din vas se ridica mult deasupra apei. Nu a avut altă opțiune decât să își dea drumul și să cadă în apă.
„Aveam o vestă de salvare pe mine și m-am izbit de apă cu un zgomot puternic”, și-a adus aminte Prentice. Înconjurat de cadavre care pluteau peste tot în jurul lui, Prentice a privit cum vasul a dispărut sub apă. Nu voia să moară, dar nu își dădea prea mari șanse de supraviețuire.
„Înghețam treptat, însă, a dat Dumnezeu și am găsit o barcă de salvare și m-au ridicat înăuntru”, a povestit Prentice.
Uitându-se în jurul său, Prentice a văzut că era în aceeași barcă cu Virginia Estelle Clark, o femeie pe care o ajutase să își pună vesta de salvare înainte ca vasul să se scufunde.
Prentice reușise să o convingă pe Clark să intre în barca de salvare, asigurând-o că soțul ei avea să vină și el mai târziu. Clark l-a întrebat pe Prentice dacă l-a văzut pe soțul ei. Mai târziu, s-a descoperit că acesta era unul dintre cei care și-au pierdut viața.
Prentice și-a adus aminte că înghețase aproape de tot, iar Clark i-a salvat probabil viața, acoperindu-l cu o pelerină. „Eu i-am salvat ei viața, așa cred, iar ea mi-a salvat mie viața.”
RMS Carpathia era la aproape 100 de kilometri depărtare când a primit mesajul de urgență al Titanicului. Nava a schimbat de îndată direcția de deplasare, reușind într-un final să salveze 700 de supraviețuitori ai naufragiului, pe care i-a adus la New York.
Prentice a murit în 1982 la vârsta de 93 de ani. Pentru restul vieții sale, bărbatul a păstrat un suvenir care i-a adus mereu aminte de tragedia ce i-a umbrit viața încă din tinerețe: ceasul pe care l-a purtat în acea noapte a rămas înghețat în timp – s-a oprit la ora 02:20.
„A înghețat așa cum am înghețat și eu – cred că a rezistat cam 20 de minute în apă”, a povestit Prentice.
Întrebat dacă îl deranjează să vorbească despre ce I s-a întâmplat pe Titanic, Prentice a răspuns: „Probabil că voi visa despre asta în această noapte; o să am încă un coșmar.”
„Ai crede că sunt prea bătrân pentru asta, dar ai rămâne uimit. Stai întins în pat noaptea și îți revine totul în minte.”
Editor : Raul Nețoiu
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
