De ce una dintre cele mai strălucitoare stele din galaxie își pierde din lumină. Misterul a fost rezolvat

Astronomii spun că au rezolvat misterul uneia dintre cele mai strălucitoare stele din cerul nopții, care brusc a început să se stingă acum un an de zile. Pierderea luminii uriaşei stele Betelgeuse a fost cauzată de un nor de praf asociat cu răcirea suprafeţei acestui corp ceresc, care bloca 70% din luminozitate. Însă datele sugerează că această stea va continua să lumineze Universul, relatează AFP.

Această "supergigantică roşie", una dintre cele mai strălucitoare din galaxie, este vizibilă cu ochiul liber în constelaţia Orion.

Timp de cinci luni, din noiembrie 2019 până în martie 2020, ea a pălit în mod dramatic, pierzându-şi 70% din luminozitate, pe care a redobândit-o între timp.

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Imaginile captate cu Telescopul Hubble (NASA/ESA) vara trecută au indicat o potenţială cauză: ejectarea de către această stea a unei cantităţi mari de materie, care ar fi dus ulterior la formarea unui nor, răcindu-se la contactul cu vidul interstelar.

Nu este, însă, atât de simplu, conform concluziilor echipei internaţionale de astronomi, publicate miercuri în jurnalul ştiinţific Nature. Deoarece oamenii de ştiinţă nu au exclus faptul că scăderea luminozităţii lui Betelgeuse rezultă pur şi simplu din existenţa unui punct mai rece şi, prin urmare, mai puţin luminos, la suprafaţa stelei.

"Am concluzionat că «marea pălire» a fost rezultatul combinaţiei acestor două fenomene", a declarat pentru AFP Miguel Montarges, astronom şi autor principal al studiului, care a folosit Telescopul Foarte Mare al Observatorului European Austral (ESO), din Chile.

Betelgeuse "a emis un nor de gaz, care a început să se îndepărteze", a precizat specialistul de la LESIA-Observatorul din Paris (PSL). "O reducere a luminozităţii la suprafaţa stelei a cauzat scăderea temperaturii sale, permiţând gazului să formeze praf, care a ascuns lumina stelei", a explicat el.

Astronomii au presupus la momentul respectiv că evenimentul prefigura un sfârşit iminent al acestei supergigante. Un calificativ ce descrie masa ei, de 20 de ori cât cea a Soarelui, şi o rază de 900 de ori mai mare. Dacă Betelgeuse s-ar afla în locul Soarelui, planeta noastră ar fi localizată în interiorul stelei.

Însă, "cu cât o stea este mai mare, cu atât existenţa sa este mai scurtă", a amintit Miguel Montarges. Infinit mai mult. Cu o vârstă de doar 8 milioane de ani, "ea este deja pe moarte, în timp ce Soarele nostru, care va fi încă aici peste câteva miliarde de ani, a văzut-o născându-se şi o va vedea cum moare", conform Agerpres.

Într-o zi steaua va dezvolta un miez de fier

Dar de ce i se prezice dispariţia? Deoarece schimbarea culorii sale, de la albastru (pe care a avut-o în "floarea vârstei") la roşu (cu nu mai mult de 100.000 de ani în urmă) semnalează epuizarea stocului de hidrogen disponibil pentru fuziune pentru a trăi.

Steaua mai are şi alte resurse de ars, cum ar fi heliu şi alte elemente, precum carbonul. Aceste fuziuni, însă, vor deveni din ce în ce mai rapide. Şi, într-o zi, "steaua va dezvolta un miez de fier, un element extrem de stabil", pe care nu îl poate consuma, a explicat Miguel Montarges.

Odată cu încetinirea bruscă a fuziunii, nucleul se va prăbuşi în sine, într-o fracţiune de secundă, urmat cu întârziere de învelişul stelei, care va "sări" de pe ea înainte de a exploda cu o strălucire ca o galaxie - o supernovă, un eveniment pe care niciun om nu a putut să-l observe cu ochiul liber în Calea Lactee de secole.

Până atunci, Betelgeuse va continua să elibereze o cohortă de atomi şi molecule de materie în spaţiu. "Suntem făcuţi din praf de stele", a spus astrofizicianul Hubert Reeves. Deoarece, după cum a amintit Miguel Montarges, dintre sutele de elemente chimice care alcătuiesc lumea noastră, "zece au fost create de oameni, însă toate celelalte sunt de origine cosmică".

Supergigantele "pot exploda fără avertisment", a subliniat astronomul, care se îndoieşte însă de iminenţa sfârşitului stelei Betelgeuse, deoarece ea a pierdut doar câteva procente din masa sa. În timp ce o altă supergigantă roşie, VY Canis Majoris, care a pierdut aproape o treime, ar putea oferi un spectacol orbitor pe cer peste "câteva secole sau milenii".

Editor : A.C.