Xi Jinping le-a cerut șefilor militari ai Chinei să fie „pregătiți de război”

Liderul de la Beijing, Xi Jinping, a cerut Armatei de Eliberare a Poporului să fie pregătită de luptă, deoarece China se confruntă cu „riscuri și provocări fără precedent”.

Nu este prima oară când președintele chinez folosește un astfel de limbaj alarmant în relația cu Armata de Eliberare a Poporului. Mesajul său se înscrie deja într-un discurs caustic pe care Xi Jinping și l-a articulat în conformitate cu planul său de a-și cimenta prezența la masa puterilor și pe plan militar.

Unul dintre principalele obiective ale liderului de la Beijijng, anunțate după realegerea sa, este acela de crea până în 2050 o armată de talie mondială.

Recentele declarații ale lui Xi Jinping au fost făcute la o întâlnire cu oficiali de rang înalt din cadrul Comisiei Militare Centrale (CMC), la manetele căruia se află chiar șeful statului, scrie South China Morning Post.

Toate unitățile militare „trebuie să înțeleagă corect principalele tendințe de securitate și de dezvoltare naționale și să-și întărească capacitatea de a răspunde unor greutăți neașteptate, unei eventuale crize, unei eventuale bătălii”, a declarat președintele chinez în fața oficialilor militari.

„Pregătirea de război trebuie aprofundată, pentru a asigura un răspuns eficient în cazul unei urgențe”, a adăugart Xi Jinping.

„Boala păcii”  a „infectat” armata chineză în ultimele decenii – mai exact, de la luptele purtate în Vietnam la sfârșitul anilor 1970. Iar această stare de fapt tinde să submineze capacitatea combativă a unei dintre cele mai mari (numeric) armate din lume, relata în iulie 208 ziarul Armatei de Eliberare a Poporului.

Pentru a preveni posibile tentative a unor oficiali militari de a falsifica date privind nivelul de competență din armată, Comisia Militară Centrală a început să trimită constant, din luna noiembrie a anului trecut, echipe de inspecție în principalele centre de comandă de pe teritoriul Chinei.

Cele „trei chestiuni”

Pentru a înțelege ascendentul dorit de China în arena mondială, trebuie să „pricepem trei chestiuni” legate de strategia militară chineză, este de părere Oriana Skylar Mastro, expertă din cadrul American Enterprise Institute.

Cea mai bună caracterizare a viziunii militare a Chinei este aceea a unei strategii regionale de proiectare a puterii. „În această situație, armata se va schimba dintr-o forță bazată la nivelul solului într-o forță personalizată, cu o flotă aeriană de înaltă tehnologie și cu o marină capabilă să proiecteze putere dincolo de granițele unei țări”, incluzând noi punți de influență – aeriană și maritimă.

În această logică strategică, obiectivul este acela de mobiliza armata pentru protejarea intereselor națioanle ale Chinei în întreaga regiune, modelând „deciziile actorilor regionali” și, per total, întreaga arhitectură regională de securitate.

În prezent, China nu deține detenta militară necesară pentru a putea face tranziția spre o „strategie regională de hegemonie”.

„O strategie militară națională de hegemonie regională duce cu un pas mai departe proiecțiile de putere, spre excluderea activităților militare ale altor țări”, spune Mastro.

În cazul Chinei, în șahul dominației militare, acest lucru se traduce în necesitatea adoptării unei strategii militare care să permită Beijingului să împingă armata americană în afara Asiei de Est. Acesta este nucleul preferat al Chinei, dar care ar putea declanșa „un conflict militar major” cu SUA, situație în care, acum, Beijingul ar suferi o înfrângere devastatoare.

De asemenea, într-o astfel de ecuație, China ar trebui să convingă Australia, Japonia, Coreea de Sud, Filipine și Thainlanda să-și abroge alianțele cu Statele Unite – „un lucru puțin probabil”.

Chiar dacă în acest moment capacitățile militare ale Chinei nu pot proiecta putere la nivel global, „strategia sa militară actuală are câteva aspecte globale”, atrage atenția Oriana Skylar Mastro.

Totuși, cum se realizează o proiecție globală de putere? „O armată cu relevanță globală include angajamente militare extinse, exerciții sau vânzări de arme către țări situate dincolo de regiunea imediată, acoperire globală nerestricționată, precum și un ritm constant al operațiunilor militare la nivel global”.